Despre mesaj si mesager

Servus si bine te-am regasit :)

Am auzit astazi o vorba faina care mi-a reamintit mai multe lucruri.

ttehj

“Daca judeci mesagerul sunt sanse mari sa nu te poti bucura de mesaj.”

Mi-am amintit de multi oameni care au dus vieti tumultuoase si care, indiferent de problemele sau de dependentele lor, au reusit sa aduca o valoare uriasa cauzei pe care au servit-o. Sistemul educational din Romania ne-a fortat sa invatam comentarii literare pe de rost si sa credem ca poetul simtea conexiunea cu natura pentru ca era de sorginte latina sau tot felul de aberatii de genul.

Nu e de datoria mea sa judec ce e bine sau ce e rau in viata unui om atata timp cat deciziile lui nu-mi afecteaza viata intr-un mod direct. Insa nici nu mi se pare normal sa ne ascundem dupa degete. Eminescu nu a suferit in sanatoriu din cauza geniului, ci din cauza sifilisului. Ion Barbu nu a scris poezia “Riga Crypto si lapona Enigel” din cauza inspiratiei norvegiene, ci din cauza ca se droga cu ciuperci halucinogene.

Ti-am dat exemplele de mai sus, pentru ca cei care ne-au ascuns lucrurile acestea i-au judecat si in felul acesta multi dintre noi nu am putut sa ne bucuram de poezia lor, pentru ca totusi nu suntem prosti si am simtit ca e ceva ce pute. Profesorii acestia care ne-au obligat sa ne ucidem creativitatea ar merita sa fie batuti cu legume stricate intr-o piata publica. Majoritatea artistilor au avut o viata tumultuoasa si plina de abuzuri. Ma mai repet, nu e de datoria mea sa spun daca e bine sau rau ca un artist sa duca o viata tumultuoasa, ci ca e de datoria mea sa nu-i judec viata atata timp cat acesta nu are o influenta directa asupra mea, pentru ca datoria mea e sa ma bucur de arta lui atata timp cat ma incanta.

Ei bine, trecand de la exemplele din scoala generala trecem la exemple din viata reala. Majoritatea oamenilor pe care ii cunosc vor mai multa prosperitate, mai multa iubire si o sanatate mai buna. Si ce se intampla in mod concret? Ne dorim sa atingem anumite praguri si sa ne depasim limitele, insa atunci cand intalnim persoana care ne poate lumina calea tindem sa-i vedem defectele si in felul acesta nu reusim sa-i preluam calitatile.

Iti dau un exemplu concret pe care il aud frecvent: “Ok,  femeia aia are 40 de ani si arata ca de 25, insa eu cred ca nu e ok sa se imbrace asa provocator la varsta ei….”. Pe bune? In loc sa fii atent la ce mananca si cum isi trateaza corpul, tu cel care esti frustrat de cativa ani ca ai cu cel putin 5 kilograme in plus, in loc sa iti deschizi ochii in fata mesagerului te apuci sa-l judeci si ajungi la concluzia ca e mai bine sa fii nesanatos si nefericit ca oricum nu pari usuratic. Cat de pueril poate sa fie?

Iti dau un alt exemplu putin mai aberant: “Imi doresc sa am banii pe care ii are X, insa eu nu vreau sa fur, deci raman doar cu invidia si raca mea personala…”. Am mai scris si in alte articole despre gandirea limitativa in ceea ce priveste banii si iti dau si acum exemplul Simonei Halep care a strans milioane fara sa fure, deci termina cu aberatiile!
De acord, unii oameni bogati fura, dar de asemenea si unii oameni saraci fura. La fel ca si in alte domenii, unii sunt mai buni ca si altii. Majoritatea barbatilor iubesc fotbalul, insa foarte putini ajung sa-l practice la cel mai inalt nivel, insa lucrul acesta nu poate sa-ti spuna ca Ronaldo iubeste fotbalul mai mult ca un microbist fanatic. La fel si cu furtul, putini ajung sa faca averi furand in comparatie cu cati incearca.

“Oamenii nu sunt comportamentul lor!”

Acest mod de a vedea lucrurile ma ajuta pe mine sa nu judec mesageri care apar in viata mea. Cred cu tarie ca fiecare om are ceva frumos in el si ca putem invata ceva de la fiecare persoana care intra in viata noastra.

De astazi vreau sa nu uiti ca singurul lucru pe care trebuie sa-l faci in viata asta este sa mori! In rest nu esti dator cu nimic nimanui. Nu exista bine sau rau, ci exista bucurie si tristete, exista rece si cald. Daca te lovesti la un deget de la picior, un cub rece de gheata pus unde trebuie o sa faca miracole, iar daca iti e frig, o imbratisare calda o sa-ti aduca culoare in obraji, insa daca o sa inversezi tratamentele, bazandu-te pe principii rigide, rezultatele tale o sa fie foarte departe de asteptari.

“Degeaba stim noi sa explicam cum se produce ploaia, daca nu stim cand trebuie sa facem lucrarile pamantului, cand trebuie sa insamantam si sa recoltam, si degeaba stim noi cum se produce miscarea astrelor, daca nu stim cine suntem noi insine si incotro ne indreptam. Deci sa ne indreptam cunoasterea spre lucrurile utile si sa evitam cunostintele fara de folos.” Socrate

E de datoria noastra sa ne deschidem ochii, urechile si inima si sa alegem ce vrem sa invatam de la fiecare om pe care il intalnim. Nu e ok sa judeci un contabil pentru ca fumeaza doua pachete de tigari pe zi in momentul in care tu vrei sa inveti de la el cum sa-ti gestionezi bugetul, insa e ok sa judeci un preot care iti vorbeste despre cat de biblic este sa imparti, iar el nu imparte decat cu burta lui. Mi se pare ca preotii de peste 100 de kile care vorbesc despre binefacerile postului arata la fel cum as arata eu cand ti-as da lectii de balet si gimnastica ritmica :) .

In luna martie voi lansa un curs prin care vreau sa trezesc copilul din tine! Numele cursului este: “TREZESTE COPILUL DIN TINE”

Poate iti mai amintesti cum era cand erai copil, cand puteai sa cazi si de 20 de ori intr-o zi, insa asta nu te facea sa te dai batut. Poate iti amintesti cum ai invatat sa mergi pe bicicleta si cand plin de praf si cu julituri in coate si genunchi urlai in gura mare ca ai mers 5 metri si erai fericit. Poate iti mai amintesti cand dupa ce te certai cu cineva dupa nici o ora puteai sa imparti o eugenie si nu aveai nici un fel de resentimente.

Pana la lansarea oficiala a cursului vreau sa ofer gratuit acest curs pentru 10 persoane. Scopul acestui curs nu este sa te invete nimic nou, ci doar sa-ti reaminteasca ca daca candva puteai sa fii fericit, indiferent ca erai descult sau murdar, poti sa fii si acuma cu tot ce ai.

Ca sa poti beneficia gratuit de acest curs trebuie sa-mi scrii un mail la adresa impactpozitiv@gmail.com in care sa-mi spui ce anume vrei tu sa aduci in viata actuala din copilarie. Costul cursului este de 97 de lei, deci daca simti ca esti plafonat pur si simplu scrie-mi. Sa fii sincer cu tine, sa te gandesti ce anume vrei tu sa aduci in viata ta actuala din copilarie, pentru ca dragostea bunicilor nu o sa ti-o pot oferi.

Cu drag Manu,
impactpozitiv@gmail.com
Facebook: impact pozitiv
PS: Daca iti place acest articol, da-i te rog un share. Merci :)

De ce trebuie sa evitam critica!

Servus si bine te-am regasit :)

Carl Jung are o vorba: “Critica foloseste doar atunci cand vrei sa distrugi ceva.”

mad-mom-1Zilele trecute in Franta datorita criticilor abuzive s-au intamplat evenimente nefericite despre care se va vorbi multa vreme. Nu vreau sa discutam mai mult despre acest subiect acum.

Vreau sa iti spun ca oricand vei vrea sa faci ceva cu adevarat maret exista sansa sa apara cineva care sa iti spuna din start care sunt motivele pentru care nu o sa reusesti. Si sa iti spuna pe sleau, fara ca macar sa stie despre ce e vorba.

Sfatul meu e sa te feresti de acei oameni, sa fugi de ei “mancand pamantul”, sa fugi atat de tare incat sa ti se loveasca calcaiele de partea dorsala :) . E un timp pierdut sa te confrunti cu un critic in afara de cazul in care tu ai decis sa contribui in educatia acelei persoane.
Ideea principala este sa actionezi urmarind modelele de succes, nu sa asculti de cei care traiesc in trecut sau isi plang de mila. Am scris despre actiune aici: Actiune vs lipsa ei.

De multe ori cei care te iubesc te critica pentru ca iti vor binele, insa prin critica reusesc sa iti taie aripile si sa iti domoleasca entuziasmul atat de tare incat sa iti amani proiectele pana nu le mai pui deloc in practica. Din pacate este o realitate concreta, ii spui cuiva de proiectul tau iar el iti va spune care sunt motivele pentru care tu nu esti pregatit, motivele pentru care iti va fi greu si va incerca sa te aduca cu picioarele pe pamant insa te va baga inapoi in glod pana in gat. Poate ca ti se pare absurd ce iti spun acum, de aceea am selectat pentru tine(ca sa te inspire) citatele unor oameni de care lumea nu a uitat pana astazi.

Tin sa specific ca aici nu vorbesc despre persoanele care te incurajeaza si vad in tine partea buna.

“Toata critica noastra consta in a reprosa altora ca nu au calitatile pe care credem ca le avem noi.” Jules Renard

“Criticul e un botanist. Eu sunt un gradinar. “Jules Renard

“Numai un prost poate sa critice, sa condamne si sa se planga – si majoritatea prostilor o fac.” Dale Carnegie

“Critica e usoara, arta e grea.” Phillipe Destouches

“Copiii au mai multa nevoie de exemple decat de critici.” Joseph Joubert

“Oricine gaseste motiv de a critica la altii ceea ce altii gasesc de criticat la el.” La Rochefoucauld

“Generatia care critica tinerii este intodeauna cea care i-a crescut.” Anonim

“Nimic nu-i atat de usor ca a critica; dar nimic nu-i atat de greu ca a evita noi insine greselile despre care credem ca avem dreptul sa le criticam la altii.” Axel Oxenstierna

“Un critic este un om care cunoste drumul, dar care nu poate conduce masina.” Kenneth Peacock Tynan

“Este mult mai usor sa critici decat sa fii corect.” Benjamin Disraeli

“Daca ii critici pe altii, in loc sa comentezi impartial comportamentul lor, asta arata ca defectele lor lucreaza si in tine. Mai mult, criticandu-i pe altii, sporesti in tine acele defecte. Ce condamni la altii va trebui sa traiesti tu insuti intr-o zi. Asta e legea karmica. In acest fel, oamenii invata sa fie intelegatori cu semenii lor.” Paramahansa Yogananda

“Sa ne abtinem sa criticam, fie si cu buna intentie, caci a rani pe cineva este usor, iar a indrepta e imposibil.” Arthur Shopenhauer

“Un critic este un schiop care-i invata pe altii cum sa alerge.” Channing Pollock

Ca incheiere vreau sa iti spun ca sunt constient ca si tu la fel ca mine traiesti in lumea oamenilor si tranformarile nu se intampla intodeauna la fel de repede precum ne dorim. Cand m-am referit la faptul ca trebuie sa fugi mancand pamantul de critici am vorbit metaforic, concret tu trebuie sa ramai surd la critica. Pur si simplu evita momentele cand criticul vrea sa-si verse frustrarea lui in actiunile tale, si apoi evita momentul cand te va acuza ca fugi de adevar. Pentru ca pasul urmator este acuza ca nu vrei sa te confrunti cu el din cauza ca tu nu poti sa suporti adevarul lui, ignorandu-l total pe al tau.
Nu ma crede pe cuvant, testeaza timp de o luna. Evita cat poti sa te lasi criticat si fa asta pe cat posibil fara sa intri in discutii contradictorii. Vezi ce rezultate ai, vezi care e starea ta de spirit iar apoi daca nu se schimba nimic scrie-mi si spune-mi ca am gresit :) .
Claritate maxima!
Cand ma refer sa eviti oamenii critici nu ma refer sa iti negi greselile sau sa fugi de ele :) .

Daca simti nevoia sa ma intrebi ceva poti sa imi scri un mail.

Cu drag Manu
imapactpozitiv@gmail.com

PS1: daca iti place acest articol da-i te rog un share :) . Multumesc

PS2: cand arati cu degetul defectele cuiva se intampla urmatorul lucru: cu un deget arati spre persoana respectiva si cu trei spre tine :)

PS3: te provoc la conversatie, care e cel mai mare critic al tau?

Actiune vs lipsa ei

Servus si bine te-am regasit :)

Astazi o sa-ti vorbesc despre unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face in viata asta. Actiunea!KidsBothGliders

Nu ma refer la o actiune in sine, ci la faptul ca daca vrei sa faci ceva, primul pas e sa faci primul pas!

Sa nu crezi ca-s indeajuns de mult cu capul in nori incat sa-ti spun ca e de ajuns sa actionezi ca sa si reusesti, insa daca nu actionezi n-ai nici o sansa!

A actiona inseamna si a citii, nu doar a alerga. Uite, de exemplu, daca lucrezi in vanzari si vrei sa-ti cresti vanzarile, o actiune foarte buna ar fi sa citesti un curs/carte/articol despre limbajul nonverbal.

Ce ma amuza foarte tare e sa aud discutiile plangaciosilor care incep sa spuna in felul urmator: ” noi suntem cu 40, 50, poate chiar 100 de ani in urma germanilor! Doamne, ca acolo nu vezi gunoi pe strada, daca cineva scapa o hartie pe jos se ridica si o pune la cos. Pe cand la noi….”

Si la noi exista centre de reciclare, si noi avem cosuri de gunoi pe strada. Da, nu zic ca sistemul e la fel de bun cum e al lor(al germanilor) insa atat timp cat este nu e folosit in multe cartiere aproape deloc, ar trebuii puse cateva semne de intrebare. De exemplu ce am observat eu, multe pubele au amenajat spatiu asa de ochii lumii, pe un container scrie deseuri menajere, pe celalalt hartie iar pe altul metale si sticla. Si cand vin cei de la firma care colecteaza deseurile le incarca in acelasi container. Adica daca reciclam de ochii lumii insa ne plangem ca nu ne convine ca e mizerie pe strada ceva trebuie schimbat, ca in felul asta nu se intampla nimic pozitiv. Vrei ca strazile noastre sa fie mai curate, atunci invata sa folosesti cosul de gunoi, ca nu e asa greu. Vrei sa traiesti intr-o lume mai frumoasa, pune mana pe telefon si anunta pe cineva ca firma care e platita uneori din banii publici isi face treaba de mantuiala. Nu vrei sa folosesti cosul de gunoi si putin iti pasa daca cineva recicleaza gunoiul, e pur si simplu problema ta, da’ macar nu te apuca sa incepi cu povesti cum ca la noi nu se poate, caci te aud copiii, si ei o sa creasca gandindu-se de mici  ca nu s-au nascut in locul potrivit.

Mentalitatea asta de a nu face nimic e atat de bine intiparita/conturata incat multi oameni incep sa-si spuna lor in primul rand si apoi celorlalti o teorie de genul, in Romania nu poti face nimic, nu ai cum sa te angajezi, statul te fura, patronii te fura, mi-am cautat un an de zile da nu mi-am gasit nimic. Mi se pare grav pentru ca este o minciuna pe care, din cauza mentalitatii de om care simte ca nu s-a nascut in locul potriv chiar crede lucrul asta. Ok, nu zic ca e necesar sa muncesti, sa ai un job, sa ai o cariera sau un bussines si daca ai anumite pretentii de la viata si crezi ca e mai ok sa astepti doi ani pana se elibereaza  locul tau ideal iar intre timp preferi sa nu faci nimic, e pur si simplu alegerea ta. Dar asuma-ti asta, nu dramatiza si incepe sa spui ca tu nu iti gasesti sau ca sistemul e de vina pentru ca nu iti ofera nimic.

Oare chiar nu ne ofera nimic sistemul de la noi???
Ieri am vorbit cu un prieten care a venit din Republica Moldova, a facut aici(in Romania) liceul si facultatea si a tras tare sa obtina cetatenia romana. Oare chiar atat de naspa e sistemul? Perfect de acord, sunt multe lucruri care trebuiesc imbunatatite, insa tine exact de noi ca sa facem ceva, sa actionam in directia in care vrem sa ajungem.

Nu stiu ce varsta ai, insa niciodata nu e prea tarziu sa muncesti pentru visul si dorinta ta. Logic ca exista multi factori in discutie, insa fara o mentalitate de om de actiune nu schimbi nimic.

Ideea e foarte simpla, inveti anumite lucruri doar cand te apuci de ele si le si faci.

E adevarat, nu e deloc usor sa iesi dintr-un mediu toxic si de multe ori esti constrans sa te intorci de unde ai plecat. Dar cu cat actionezi mai mult cu atat lucrurile devin mai usor de facut, bineinteles raportat la varsta si la capacitatile tale.

Cumva e ca si mersul pe bicicleta. Cand esti copil, de multe ori esti naiv insa nu suferi atat de mult ca nu ti-a iesit din prima. Cazi dar in schimb nu esti suparat ca ai cazut ci esti super entuziasmat ca ai mers doi metri. Apoi iti creste increderea si data viitoare mergi trei iar apoi intelegi ca daca nu esti in miscare continua, nu ai echilibru .

Trezeste copilul din tine si da-ti voie sa incerci sa faci ce iti doresti, da-ti voie sa greseti la inceput.

Diferenta dintre adult si copil de multe ori se rezuma la faptul ca adultul dupa primul pas gresit isi spune : “mai asta nu e de mine, am incercat, nu a mers, deci nu sunt facut pentru asta chiar daca imi doresc din tot sufletul.”

De ce atunci cand erai copil iti era atat de simplu sa inveti lucruri noi? Crezi ca asta inseamna maturitatea, sa te plangi ca nu se poate face fara sa incerci sa faci ceva?

Incerc sa fiu cat mai obiectiv si sa intelegi ca nu te critic pentru ca nu ai facut ceva pana acuma. Vreau sa-ti ofer imboldul necesar sa te apuci sa faci si sa intelegi ca oricand incepi ceva de la zero sunt sanse foarte mari ca sa nu iti iasa din prima.

De multe ori statistica e foarte corecta si daca vorbesti cu oamenii care au castigat milioane de euro o sa aflii acelasi lucru pe care l-am aflat si eu, majoritatea au trecut prin mai mult de 2 falimente pana la 35 de ani.

Multi academicieni au fost respinsi la admiterea la facultatea de mai multe ori. Diferenta de mentalitate de care vorbesc este ca ei au pastrat treaz copilul din ei, s-au pregatit mai bine si au dat admiterea de cate ori a fost nevoie ca sa intre la facultatea unde au facut cariera.

Muzicieni, pictori si scriitori celebri au picat prima admitere la facultate pe motiv ca nu aveau talent :)) . Gandeste-te cat de dureros trebuie sa fie pentru un tanar care isi doreste sa fie pictor ca sa pice examenul pe motiv ca nu are talent. Am un prieten care acum lucreaza in cadrul unei facultati de pictura insa a dat admiterea de 4 ori. Trei ani la rand a fost respins pe motivul ca nu are talent si acum are un stil unic si foarte apreciat.

Indiferent de ce vrei sa faci, de ce vise si aspiratii ai, e de datoria ta sa incerci atat de mult cat trebuie pana reusesti. Si e de datoria ta sa intelegi ca orice context dat e subiectiv si ca fiecare om se comporta diferit intr-un mediu diferit. Uneori e de ajus ca sa-ti modifici drumul pe care te intorci de obicei acasa ca sa gasesti o solutie, pentru ca pur si simplu iti eliberezi mintea si te eliberezi pe tine de pilotul automat care te duce de fiecare data in acel loc de care esti nemultumit.

Norocul il au cei care incearca, gandeste-te cate suturi la poarta da un fotbalist pana ajunge in momentul in care da un gol super norocos. Si noi din spatele televizorului ne miram cat noroc pot avea unii. Pai si norocul vine daca vede ca actionezi, ca daca nu dai nici un sut la poarta nu ai nici o sansa sa dai un gol norocos :) .

Sper ca din momentul in care citesti acest articol sa te apuci sa faci ceva pentru tine, pentru ce iti doresti tu de la viata. Datoria ta este ca atunci cand te intalnesti cu o informatie noua sa o verifici inainte sa spui ca nu e valabila. Daca tu spui ca nu e adevarat si ca nu poti face nimic si chiar nu faci, ai dreptate, in contextul asta chiar nu o sa poti sa faci ceva.

Sa nu crezi ca mie imi este foarte usor sa-ti spun acuma lucrurile astea pentru ca si eu trec chiar in aceste momente printr-un puternic proces de transformare. Si imi doresc ca fiecare articol pe care il scriu sa fie mai bun decat precedentul insa au trecut  ani din momentul in care m-am decis ca eu vreau sa scriu si pana am scris ceva de care sa nu-mi fie rusine sa il arat cuiva.

Iti zic de scris pentru ca este un vis foarte frecvent, foarte multa lume isi doreste sa scrie o carte la un moment dat in viata. Unii spun povesti comice si prietenii le spun ca ar trebuii sa scrie o carte ca sunt plini de talent :) . Si ei isi zic ca se apuca la anul si la anul zic ca mai amana inca un pic si cu timpul raman cu regretul ca ei chiar aveau talent insa acum e prea tarziu sa se apuce.

E un caz celebrul, a doamnei J.K. Rowling care a ajus una dintre cele mai bogate femei din lume dupa ce a publicat seria de volume “Hary Poter”. Dupa ce a scris primul volum a fost refuza de 12 edituri pe motiv ca nu o sa se castige bani din publicarea acestuia.

Deci tu realizezi ca nu e tocmai atat de usor ca dupa 12 refuzuri sa mai incerci si a 13 oara? Realizezi totusi ca 13 nu e un numar ghinionist in acest caz? Realizezi ca oamenii de succes nu prea au mare lucru in comun cu povestea clasica cum ca fie au furat, fie ca sunt masoni, fie ca s-au nascut intr-o familie foarte bogata si din cauza asta i-a “lovit succesul” si sunt norocosi.

Oamenii de succes au succes pentru ca actioneaza in directia unde vor sa ajunga, nu se dau batuti din primul moment cand cineva le spune ca nu au talent sau ca nu se pot face bani fara sa furi. Orice vrei sa faci pune mana si fa iar apoi daca chiar simti ca ai incercat destul poti sa stii ca lucrul acela nu merge facut in modul in care ai incercat sa-l pui tu in practica. Deci daca vrei cu adevarat sa realizezi ce vrei tu sa faci si nu ti-a mers din prima, incearca sa faci altfel :) .

Te imbratisez si iti urez spor la treaba :) .

Cu drag Manu,
impactpozitiv@gmail.com

P.S. 1. Actiunea te tine ancorat in prezent, trebuie sa fi concentrat pe momentul acum.

P.S.2. Daca iti place acest articol da-i te rog un share. Multumesc

Dai un ban, da-l dai cu folos?

Servus si bine te-am regasit!

img_4879_1024x1024In articolul acesta vreau sa vorbim despre momentul cand tu te decizi sa ajuti pe cineva si de factorii de care trebuie sa tii cont, pentru ca ajutorul tau sa aiba efectul scontat.

Eu cred ca tine de noi sa ii ajutam pe cei de langa noi, insa in acelasi timp trebuie sa fim foarte atenti, pentru ca granita dintre ajutor si a impune ceva cu forta este destul de subtire.

Lumea este o evolutie colectiva, este foarte populara o poveste cu maimute si banane. Pe scurt, povestea spune in felul urmator: intr-o anumita zona geografica erau 100 de insule locuite de maimute, destul de apropiate una de alta, insa maimutele nu calatoreau de pe o insula pe alta. O echipa de cercetatori monitoriza maimutele pe una dintre insule si a observat ca acestea mancau bananele cu tot cu coaja. S-au trimis iscoade si pe celelalte insule si au observat ca toate maimutele din arhipelag mananca bananele cu tot cu coaja, asa ca cercetatorii au vrut sa ajute maimutele de pe insula pe care o monitorizau si prin explicatii vizuale au convins o maimuta sa-si decojeasca banana. Aceasta a aratat celorlalte si in scurt timp toate maimutele mancau bananele fara coaja. Peste un anumit timp, cand au mers sa viziteze si celelalte insule, cercetatorii au ramas surprinsi cand au observat ca toate maimutele de pe toate insulele din arhipelag isi decojesc bananele.

Deci concluzia e simpla, ajutandu-ne unii pe altii putem sa facem lumea mai buna la un nivel atat de crescut incat ne e greu sa ni-l imaginam in acest moment.

Am tot gasit carti si autori care spun in felul urmator: nu trebuie sa ajuti pe nimeni, nici macar cu un sfat, daca persoana respectiva nu iti cere acest lucru. Cred ca este una dintre cele mai mari aberatii posibile, si ca a fost nascocita din nevoia unora de a-si explica succesul altora. Probabil nu intelegeau, cum cineva care pleca cu sanse foarte mici in viata, a reusit aproape fara ajutor sa ajunga sus, iar ceilalti care aveau putina sustinere nu au reusit sa faca aproape nimic.

Oricat de mult ar evolua lumea asta, niciodata nu vei gasi doi oameni la fel. Deci intr-o anumita masura e gresit sa te bazezi pe experientele cuiva care nu a trait ceva similar cu ce ai trait tu, macar intr-o mica masura. Mai exact, multe din aceste “invataturi spirituale” in care se predica sa nu oferi ajutor nimanui decat daca acesta ti-l va cere provin din State, iar daca faci un mic rationament, poti sa-ti dai seama ca situatia de la noi e diferita fata de cea din S.U.A.

Nu am fost niciodata in State, insa sunt ferm convins ca din multe puncte de vedere o sa fie acelasi lucru, “lumea Coca Cola”. Din alte puncte de vedere diferentele de mentalitati sunt convins ca sunt foarte mari. La noi, pe langa mentalitatea de tara, mai exista cateva submentalitati, insa destul de putin conturate. Acolo exista mii de submentalitati, unele in stransa legatura cu mentalitatea de tara, iti dau ca exemplu mormonii, care chiar daca sunt in lumea lor, lumea lor face parte din lumea celorlalti.

Deci nu sunt in masura sa condamn aceasta “invatatura spirituala” in locul ei de provenienta, poate ca acolo chiar nu faci nimic bun daca ii spui celui de langa tine ca un hot vrea sa-i sparga casa, decat daca acesta te intreaba.  Insa vreau sa-ti spun ca aici la noi, in Romania, daca poti sa ajuti pe cineva fa-o cu toata inima, caci:

“Dar din dar se face Raiul!”

Totusi, e de datoria ta din momentul in care vrei sa ajuti, sa analizezi situatia si sa iti dai seama daca ajutorul tau va face sau nu bine.

Am sa-ti dau un exemplu de ajutor care pe termen scurt nu mi-a provocat satisfactii. Aveam un examen grila si raspunsesem bine la 8 dintre cele 9 intrebari, iar la una eram in dubii. Un coleg care statea in spatele meu terminase, si raspunse corect la toate intrebarile, asa ca vazandu-ma in dubii mi-a facut semn, eu m-am dat un pic la o parte, iar el mi-a vazut foaia de examen. In acel moment si profesorul ne-a observat asa ca eu m-am prefacut surd, insa el continua sa-mi sopteasca raspunsul. Si din cauza ca eu ma prefaceam surd el a ridicat tonul atat de tare incat eu m-am intors la el si i-am facut semn ca mai am inteles, iar in acel moment profesorul ne-a poftit pe amandoi afara.

Asta e un exemplu foarte bun de ajutor prost, ca nu a facut bine nici persoanei ajutate, nici celei care a oferit ajutorul. Faza faina este ca in viata nu e ca si la acel examen, uneori timpul nu te preseaza atat de tare incat sa trebuiasca sa actionezi impulsiv. De obicei actionam impulsiv cand incercam sa ajutam cea mai importanta persoana din viata noastra, adica pe noi insine. Vrem sa avem o viata mai frumoasa, insa ajungem sa ne-o uratim in loc sa ne-o infrumusetam de multe ori doar din cauza ca actionam impulsiv si pe negandite.

Uneori spunem lucruri pe care nici macar nu le credem, alteori aruncam cu banii in stanga si-n dreapta cumparand lucruri sau servicii care nu ne dau nici un fel de satisfactie pe termen lung, si facem acest lucru abuziv, ca si un stil de viata.

Cand vine vorba de a-i ajuta pe ceilalti, trebuie sa ne dam seama de ce au ei nevoie si sa tinem cont de asta. Ca de multe ori oferim ce avem noi nevoie sa oferim si nu tinem cont de ce are nevoie omul sa primeasca. Mai pe scurt, ne gandim la o persoana draga si nu o intrebam de ce are nevoie si facem o investitie destul de mare si ii cumparam un lucru de care nu se va bucura. Asa, ca mi-am adus aminte, de “Miculas” o prietena a primit de la o vecina o bratara care valoreaza 300 de lei. Frumos gestul, si cam atat, ca prietena asta a zis ca bratara este incredibil de urata si ca nu intelege, cum cineva poate da atat de multi bani pe o uratenie de genul….

Da, sunt constient ca ti-am dat un exemplu in care s-a oferit un cadou si nu e vorba neaparat de a ajuta, insa si in momentul in care ajutam avem tendinta sa ne comportam la fel ca si atunci cand facem cadouri.

Iti recomand sa tii cont de urmatoarele sfaturi cand ajuti:

-sa analizezi contextul, sa iti dai seama daca ajutorul tau ii va face bine

-sa incerci sa cunosti mai bine persoana respectiva in asa fel  incat sa iti fie primit ajutorul cu bucurie, nu doar din obligatie

-sa incerci sa cunosti mai bine persoana respectiva, incat in momentul in care ajuti, acest lucru sa ii foloseasca cu adevarat, nu doar sa faci o risipa de energie si consum de timp pentru amandoi

-sa oferi, daca nu intra in contradictie cu valorile tale morale, exact ce crede omul ca are nevoie, nu sa incerci tu sa-i impui ce crezi tu ca are el nevoie, indiferent de nivelul tau de maturitate. Decat sa tii o predica la niste urechi surde si apoi sa oferi ceva care nu va fi pastrat decat pana vei pleca din zona, mai bine destupa-ti tu urechile si asculta ce are cu adevarat nevoie omul pe care te-ai decis sa-l ajuti.

-nu astepta nimic in schimb, pentru ca daca astepti ceva pur si simplu constrangi omul, si nu rezolvi nimic

-sa ajuti cu inima deschisa si sa ramai surd la oamenii aceia care ii spun povesti despre faptul ca nu e ok sa ajuti si sa nu uiti ca noua ca oameni ne este imposibil sa pasim in aceasta lume fara sa primim ajutor

Exista mai demult o vorba care avea un grad ridicat de adevar:

Lupii apara codrul, iar codrul apara lupii!  Adica taietorii de lemne din trecut nu se adanceau in codru chiar daca stiau ca acolo sunt lemne foarte bune de frica lupilor, iar vanatorii renuntau sa vaneze lupii dupa ce acestia intrau in padurea deasa de frica codrului si a terenului necunoscut.

Si noi, la fel ca si lupii si padurea, traim intr-o conexiune foarte puternica cu cei care ne inconjoara si e de datoria noastra sa-i ajutam pe cei pe care putem, bine-nteles nu trebuie sa uitam ca cea mai importanta persoana din viata noastra suntem noi insine.

Cea mai importanta persoana din viata ta esti chiar tu, pentru ca cu tine iti vei petrece tot restul vietii, deci prima data e de datoria ta sa te ajuti pe tine! Si sa nu astepti ajutor din cer, caci cel mai bun mod de a primi ajutor este sa-l oferi chiar tu!

Sa nu crezi ca nu poti sa faci acest lucru (sa oferi ajutorul tau), chiar este nevoie mare de ajutor in societatea in care traim. Nu din cauza ca e pe cale sa intre in colaps, sau ca e nu stiu ce criza, ci pentru ca putem sa fim mult mai fericiti impreuna! Fericirea impreuna porneste de la faptul ca impartim aceleasi strazi, si oricat de zen ai fi tu, daca alegi sa traiesti in lumea oamenilor mare parte din timpul tau vei trai sentimente si angoase cu comunitatea ta, chiar daca nu esti constient de lucrul acesta. Daca te plimbi pe strada si vezi numai oameni suparati, sunt sanse mari ca si tu sa devii suparat si trist, chiar daca nu ai nici un motiv sa fie asa. In schimb, pe o strada plina cu zambete parca ti-e greu sa mai tii supararea in tine :)

Evoluam impreuna, dar fiecare pe cont propriu!

Suntem toti interconectati unul la celalalt intr-o masura mai mica sau mai mare, dupa caz, insa deloc neglijabila, deci nu uita ca atunci cand ajuti pe cineva te ajuti pe tine, deci fi atent ca ajutorul tau sa faca bine, caci daca o sa ajuti superficial sunt sanse mari sa faci rau, deci iti faci tu tie rau cu mana ta!

Cu drag Manu,
impactpozitiv@gmail.com

P.S. Daca iti place acest articol, da-i te rog un share ca sa-l vada cat mai multa lume. Impreuna putem sa facem lumea sa fie mai buna! Multumesc :)

 

Tu stii ce inseamna succesul pentru tine?

Servus si bine te-am regasit :)

 

64_Historical_Pictures_you_most_likely_haven_t_seen_before._8_is_a_bit_disturbing_Marathon_on_the_first_summer_Olympic_Athens_Greece._1896

Azi vreau sa vorbim despre succes si sa te ajut sa definesti ce insemna exact acest lucru pentru tine. Zic asta pentru ca in ultima vreme manipularea mass media a atins cote alarmante si trimite oameni, relativ de succes, spre stari atat de deprimante incat unii ajung la spitale de nebuni, altii fac accidente inexplicabile, iar altii, si mai rau, din pacate aleg calea sinuciderii. Atunci cand ii privim pe acesti oameni ne punem intrebarea: “Ce dracu’ i-a determinat sa faca asta? Ca doar aveau tot ce si-ar putea dori un om”.

In aceasta poza vezi alergand 3 barbati imbracati retro sau saracacios. Asta se vede cu ochiul liber. Ceea ce poate nu stii este ca acesta poza a fost facuta in 1896 la Olimpiada din Atena, deci oamenii acestia au fost printre primii sportivi de talie mondiala.

Am pus imaginea cu ei pentru ca, dupa cum bine vezi, arata atipic pentru sportivi de performanta. Totusi ei au fost deschizatori de drumuri si, datorita lor, astazi Olimpiada este cea mai grandioasa competitie sportiva. Pe atunci un succes la Olimpiada era un succes personal si cam atat, ca nu iti dadea satisfactii financiare sau recunoastere sociala. Gandeste-te ca majoritatea oamenilor nu numai ca nu stiau sa citeasca(in 1896) dar daca le povesteai despre curentul electric credeau ca e ceva nascocire diavoleasca.

Ei bine, eu vreau sa cred ca oamenii acestia pe care ii vedem in imaginea de mai sus au stiut ce inseamna succesul pentru ei. Au ales sa alerge fara sa-si puna intrebari de genul: “Da’ ce fac daca celalat are echipament mai bun decat am eu?”, “E corect ca celalalt sa cunoasca mai bine terenul decat il cunosc eu?”, “De ce in alta tara se dau salarii mai mari?”

Viata ne ofera de cele mai multe ori raspunsurile, insa “oboanele noastre de cal” nu ne dau voie sa le vedem, chiar daca sunt in fata ochilor. Cred ca ai patit ca atunci cand cautai un lucru era in mana ta sau sub nasul tau si tu il cautai cu disperare.

De multe ori asa se intampla si in cautarea succesului – il avem in mana sau e sub nasul nostru, insa nu avem capacitatea sa observam asta.

In 2011 am fost voluntar pentru 3 luni la o competitie de baloane de zbor in Letonia. Inainte sa merg acolo am facut un training de pregatire de 3 zile cu inca 30 de voluntari.  Printre altele am facut cateva joculete din care am invatat multe, insa cel mai multe am invatat jucand “piatra, hartie, foarfeca”.

Am jucat, la comun, 30 de oameni. Trebuia sa fim in miscare si sa jucam cu prima persoana care ne iesea in cale, apoi sa ne orientam spre altcineva. Am terminat printre primii, dar eram ofticat pentru ca am crezut ca as fi putut termina primul, numai ca am fost cam lent. Primii 5 am terminat fara sa fim invinsi nici macar odata. Pana aici nimic iesit din comun.

Dupa terminarea jocului cine a vrut a facut comentarii, si-a exprimat parerea. O parere am retinut-o si, desi nu-mi aduc aminte cu exactitate cuvintele, mesajul ti-l redau neschimbat. E vorba despre o fata care ne-a surprins pe toti pentru ca era foarte agera si totusi a terminat ultima, fara sa castige niciodata.  La sfarsit ea a zis urmatorul lucru: “Eu merg ca voluntara sa ajut copii cu dizabilitati si pentru mine cel mai important nu a fost sa-i inving pe ceilalalti, ci sa-i ajut sa castige cat mai repede si sa nu-si dea seama ca eu am pierdut intentionat. Primii 5 castigatori de aici s-au intalnit cu mine in drumul lor spre victorie, deci eu fac parte din succesul vostru si eu il simt de la fiecare in parte.”

Mai pe scurt – ea stia ca poate sa incerce sa castige competitia, dar ca nu acest lucru ar fi satifacut-o si ca pentru ea succesul nu  insemna sa fie pe primul loc in acea competitie. Gandeste-te ca a fost atenta sa se muleze pe viteza fiecaruia in asa fel incat toti care am castigat in fata ei am crezut ca am invins-o la o sutime de secunda :)

Ti-am dat exemplu acesta pentru ca daca pentru mine succesul insemna sa ies pe primul loc pentru ea insemna sa ii ajute pe toti sa castige. E unul dintre cele mai bune exemple pe care ti le puteam da, gandeste-te ca astazi mass media vrea sa ne faca pe toti sa credem ca oriunde e o competitie unde, daca nu suntem pe primul loc, suntem niste ratati.

Asta e realitatea in care traim din punct de vedere national. Ca tu ai realitatea ta si eu o am pe a mea, total de acord, insa, ca natiune, suntem bombardati de mass media cu praf in ochi in continuu.

Cum ar fi stirea urmatoare: Copiii sarbatoresc si isi imprastie fericitea pana si in cele mai mohorate suflete! Din cauza ninsorii s-au inchis scolile si ei se bucura la sanius! Nu mai sta in fata televizorului, iesi afara si bucura-te de zapada cat mai poti! In ultimii ani iarna e din ce in ce mai scurta!

Insa cei din presa sunt foarte prost informati si nu stiu ca Romania se afla in zona temperata si e normal sa avem 4 sezoane printre care si iarna :) . Logic ca stiu, insa il exploateaza fara pic de rusine pe cel din fata televizorului si incearca sa-i impregneze pe creier sentimente de vinovatie pentru starea lui normala. In felul acesta omul se simte invins si sta lipit de televizor traind visul altuia chiar daca in el se afla ceva maret, el deja se simte invins si nu mai incearca sa lupte.

Sau lupta, lupta din toate puterile fara sa isi asculte inima si traiesc “visul” , insa nu e visul lor. E ceva vis imprumutat dintr-o revista cu lipici si, de cele mai multe ori, cand isi dau seama prefera sa inchida ochii si sa pretinda ca nici macar nu au observat lucrul acesta.

E foarte usor sa ne inchidem ochii si sa nu ne ascultam inima. Sa luam de bune exemplele date de altii despre ce inseamna succesul si sa ne conformam.

Succesul este atunci cand tu esti impacat cu tine!

Cand ajungi la starea asta nu iti mai pasa de ceea ce zic ceilalti.

Cele mai frecvente cazuri de oameni “orbi” in ceea ce inseamna succesul pentru ei sunt printre cei mai capabili oameni. Aleg sa munceasca ceva, poate prea cruzi cand iau aceasta decizie, si se poarta din acel moment ca si cum acea decizie i-ar fi batut in piroane…

La inceput trag tare sa isi creasca salarul si sa avanseze in cariera. Apoi isi infiinteaza o familie si din cauza ca majoritatea au avut unele lipsuri trag tare, sa le ofere propriilor copii ce le-a lipsit lor, asa ca incep sa munceasca mai mult. Cand copii ajung adolescenti ei au functii foarte importante in compania unde lucreaza si sunt considerati oameni de succes insa legatura cu proprii copii e prejudiciata din cauza ca nu au avut timp de ei asa ca suplinesc acest lucru dandu-le copiilor mai multi bani. In mod total pervers majoritatea copiilor din aceste medii se apuca de tigari, alcool sau droguri, daca nu de toate la pachet, ca sa suplineasca absenta parintelui. Si bineinteles ca se mai intampla ceva, intervine o boala cu implicatii grave pe termen lung. Si toate astea, de obicei, inainte de 50 de ani. Deci asta e succesul???

Asta e doar un model clasic, insa din pacate destul de frecvent.

Din acest moment renunta sa cauti succesul in succesele altora si nu cauta sa fii in frunte, daca nu te simti confortabil acolo. Daca nu iti place sa iti dea cineva ordine zilnic, dar te supui doar pentru ca cineva te crede de succes, iar tu, ca sa demonstrezi asteptarile, iti cumperi ultimul model de telefon, e foarte clar ca ai o problema.

Tu nu esti o functie, tu esti un om!

Iti spun inca odata ca succesul prezentat la televizor si in tabloide e un succes relativ, si e foarte probabil ca tu, atingandu-l, sa fii total nefericit, pentru ca nu e pentru tine. Acuma pe bune, poate ca tie iti place cel mai mult sa dansezi liber, insa nu ai mai facut acest lucru de ani de zile pentru ca tu ai inteles ca succesul sta in masina si smartphone-ul pe care il afisezi, eventual in partenerul cu care te etalezi, deci e normal sa fii nefericit.

Nu sunt eu in masura sa iti spun ce inseamna succesul pentru tine, doar tu poti face acest lucru. Tot ce pot eu sa iti spun e sa te straduiesti cat mai mult sa mergi in tandem cu nevoile inimii tale, si sa iti dai voie sa te bucuri de micile placeri ale vietii. Sa vezi succesul si in altceva decat intr-o functie, intr-un titlu sau in averi. Gandeste-te bine ca multi dintre cei care au aceste lucruri sunt nefericiti, deci ce te face pe tine sa crezi ca, daca ai avea ce au ei, ai fi fericit si cu adevarat de succes, nu doar sa te considere ceilalti “de succes”.

Unii dintre noi au o nevoie uriasa de recunoastere, vor sa simta ca ceilalti ii apreciaza, asa ca fac tot ce trebuie ca sa devina valorosi in ochii altora, fara sa tina cont de ceea ce i-ar face valorosi in proprii ochi.

In momentul cand esti impacat cu tine insuti ajungi sa traiesti prezentul, sa nu iti mai bati capul cu trecutul si sa ai incredere in viitor. Sa nu crezi ca eu traiesc tot timpul in prezent, insa atunci cand traiesc in prezent imi dau seama cat de important este sa fac in asa fel incat sa nu ma las atras de aici. Ca (logic!) si eu sunt om, si eu sunt influentabil de mass media si de societatea infectata cu spiritul consumist, asa ca uneori  observ ca nu sunt pe drum si ca am deviat de la acesta.

Pana la urma nu e asa grav sa deviezi de la drum, ca doar nu esti tren de calatori :) Adica ai deviat… si ce daca? Iti dai seama si te redresezi. Ai cazut, te ridici, iti scuturi hainele de praf si mergi in continuare. Cine iti spune ca succesul e un drum linear, fara deviatii, e un mare mincinos.

Nu sunt eu in masura sa iti spun ce inseamna succesul pentru tine, insa pot sa-ti spun ca niciodata nu e prea tarziu sa incerci sa-l atingi. Cum sa-ti explic altfel? Uite iti dau un exemplu ca sa intelegi si mai bine ce inseamna succesul fals:

De exemplu, Madalina Manole a fost in ochii presei o femeie de mare succes, a realizat aproape tot ce putea realiza in nisa ei muzicala, insa s-a sinucis din cauza nefericirii. Uite asta chiar nu e un succes, insa prea putini au fost macar in stare sa inteleaga de ce era acea femeie nefericita.

Depinde ce varsta ai, daca ai 20 de ani de exemplu inca poti sa experimentezi fara grija :) . Insa daca esti trecut de 30 eu zic ca e cazul sa te intrebi incotro te indrepti? Si daca viata ta e ca si terminata? Eu zic ca nu e si ca e cazul sa inchizi ochii si sa-ti astupi urechile la stirile fara importanta si la conceptul oamenilor nefericiti despre “ce e succesul”.

Pe scurt, daca simti ca ai o chemare foarte puternica intr-o anumita directie si esti legat de rate ca si cum ai fi legat de maini si de picioare cauta cumva sa te dezlegi macar la o mana :) . Si cu mana aia sa faci ceva dupa ce incetezi sa iti plangi de mila.

Ti-am zis sa incerci sa te dezlegi macar la o mana pentru ca acum urmeaza sa iti arat ce poate face un om cu un singur deget:

man-whoooo-1050x551

 

Ce vezi in imaginea de mai sus e arta facuta cu un singur deget de un om aproape paralizat. Mai multe poti afla aici.

De ce ti-am spus despre omul acesta care face arta cu un singur deget? Pentru ca e un caz fericit de om care si-a dat seama ce inseamna succesul pentru el. Si din acel moment nimic nu i-a mai stat in cale. Te invit sa privesti filmuletul in care este explicat cum face el arta, cu un clic pe linkul urmator: omul care face desene cu un singur deget.

Majoritatea oamenilor pot sa isi dea seama foarte usor ce inseamna succesul pentru ei, insa le e foarte greu sa recunoasca acest lucru in fata altora. Apoi se prind cu alte lucruri, uita si accepta ca fiind adevarata versiunea succesului, fie ceva de neatins, fie ceva ce nu-i reprezinta. Te invit sa nu faci si tu acest lucru si sa intelegi ca exista un cuvant magic, iar acest cuvant este : PERSEVERENTA :)

Dupa ce constientizezi ce inseamna succesul pentru tine nu o sa fie foarte usor, insa o sa fie total realizabil. Gandeste-te: daca un om paralizat, care isi poate misca un singur deget, poate sa faca tablouri, de ce crezi tu ca ai mai putine sanse decat el?

Misiunea ta e sa lupti cu dintii sa iti atingi acest succes personal sau sa te doara-n cot de el, pentru ca asa simti tu ca il atingi cel mai bine :) Adica daca esti o persoana care se descurca fara sa calculeze nimic, fara sa planifice nimic si esti fericit asa, atunci straduieste-te sa ramai asa :) Insa ma indoiesc ca esti o asfel de persoana, daca citesti acest articol, asa ca, ma repet: misiunea ta e sa fii perseverent si sa te straduiesti sa faci in asa fel incat sa fii implinit cu tine si cu ceea ce faci.

Stabileste-ti un obiectiv pentru a fi mai aproape de succes. E foarte simplu: e de ajuns sa te gandesti cand te-ai simtit tu cel mai bine, si apoi sa iti aduci aminte de ceva din ce faceai atunci. Si apoi sa faci pas cu pas, sa nu te dai batut. Si, daca ratezi, sa fii constient ca e ceva normal si sa o iei din nou de la capat. Sa nu iti pui toate sperantele intr-o singura “lovitura”, pentru ca sunt sanse mari sa te trimiti singur in depresie.

A inceput un an nou si e un moment foarte bun sa iti dai voie sa te privesti in ochi cu drag, sa te gandesti la tine cu placere si sa te accepti exact asa cum esti.

E momentul in care te accepti exact asa cum esti pentru a realiza ceea ce iti doresti! E momentul in care te hotarasti sa te descurci cu ceea ce ai!

Descurca-te cu cea ce ai pentru a avea ceea ce iti doresti!

Succesul este sa traiesti in adevar cu tine insuti. Succesul inseamna sa fii multumit cu ce ai. Succesul este atunci cand poti sa-ti urmezi pasiunea. Succesul e atunci cand te simti liber.

Am scris un pic cam mult si sper ca ai citit pana la final. Iti urez un 2015 care, daca nu o sa iti aduca succesul, macar sa te aduca cu un pas mai aproape de el si sa iti ofere o directie. Sa iti dai tu seama incotro te indrepti in viata asta :)

Cu drag, Manu
impactpozitiv@gmail.com

P.S. Daca iti place acest articol da-i te rog un share :) Multumesc!

Cum poti sa fii sigur ca o sa esuezi?

Servus si bine te-am regasit!

Azi vreau sa iti vorbesc despre cel mai frecvent esec. Despre esecul sigur, cand nu mai ai nici sanse matematice. Esecul prin neprezentare.


bridge

 

Nu am fost un student foarte silitor, cred ca in toata facultatea am invatat pentru 3 examene cu adevarat. In mare parte am fost un student tupeist si oportunist, care, desi mergeam rar pe la scoala, cand eram acolo imi facem simtita prezenta. Puneam intrebari, dadeam raspunsuri de multe ori gresite, insa acumulam mai multe informatii in felul acesta decat anumiti colegi de-ai mei care stateau cuminti fara sa scoata o vorba.

Cum ti-am zis, eram un student tupeist, adica ma duceam fara rusine la aproape toate examenele, chiar daca nu invatasem nimic. De copiat am copiat doar in masa, cand profesorul lasa pe toata lumea, probabil din cauza ca si ca sa copiezi tot trebuie sa te pregatesti.

De ce ti-am spus toate astea? Pentru ca la sfarsit de facultate am primit una din cele mai importante lectii de viata, o lectie pe care vreau sa o impartasesc cu tine.

Aveam de sustinut un examen oral din Geografia Europei, iar eu, stiind ca nu ma intereseaza o nota mai mare decat 5, nu am invatat, bazandu-ma pe faptul ca stiu una-alta din amintiri. Pe deasupra am si intarziat la examen, venind direct din oras dupa o noapte alba :) .

Profesorul m-a primit la examen, m-a lasat un pic sa-mi trag sufletul si mi-a pus 3 intrebari. Prima a fost usoara, a doua un pic mai grea, insa am stiut sa-i raspund, iar la cea de-a treia m-am impotmolit un pic, aveam de descris un podis din Franta. Si m-a picat si mi-a spus ca eu nu o sa intru in licenta daca nu o sa stiu toata materia ”scoarta-n scoarta”. Asta era martea, si am fost la examen vreo 40 de studenti de la specializari diferite. Doar cinci au trecut, iar pe restul ne-a invitat joi sa ne prezentam cu materia invatata “scoarta-n scoarta” :) .

Am invat, iar joi m-am prezentat la examen, alaturi de inca 20 de studenti. Ceilalti renuntasera si se lasara invinsi. Profesorul a dat nota de trecere doar la 2 dintre noi, iar pe restul ne-a invitat martea urmatoare. Marti am venit 10 si ne-a picat pe toti. Imi amintesc ca miercuri trebuia predata situatia finala, asa ca au inceput sa-mi curga lacrimile de nervi, chiar credeam ca am stiu de trecere. Am primit inca o sansa, sa ne prezentam joi, insa daca vom gresi un singur cuvant, o sa fim picati.

Imi amintesc si acum ca miercuri seara trageam de un coleg sa vina la examen, si ii explicam ca in afara sa ne pice nu are ce sa ne faca. Joi am fost 3 oameni, care l-am asteptat o ora. A venit, s-a uitat cu atentie la noi si apoi ne-a spus: “Scoateti o foaie de hartie si scrieti pe ea orice vreti voi, numai sa va scrieti corect numele. Mi-ati demonstrat ca meritati sa luati acest examen!”  :) Nu ne venea sa credem ce schimbare radicala a facut.

Deci cred ca iti dai seama ca singura sansa ca sa picam ultimul examen era sa nu ne prezentam, ceea ce au facut mare parte dintre colegi. Si in felul acesta si-au amanat sustinerea examenului de licenta cu anii. Au intervenit alte probleme si cu cat au amanat, cu atat le-a fost mai greu sa se prezinte.

Acum, inainte de 2015, vreau sa fii constient ca daca iti doresti ceva cu adevarat, singura sansa sigura ca sa nu ti se indeplineasca dorintele sau visurile tale este sa nu faci nimic in aceasta directie.

Vrei poate sa: iti deschizi o afacere,  sa ai un job mai bun,  sa iti cumperi o masina noua,  sa ai un partener care sa te iubeasca,  sa arati mai bine si sa traiesti mai sanatos. Cu siguranta, ca vrei multe de la 2015, insa daca nu te vei prezenta la examenele vietii, nu o sa ai nici macar sansa matematica sa reusesti, Adica e ca la fotbal, daca nu te prezinti pierzi cu 3-0 :) .

Daca de exemplu ai un loc de munca in care nu te simti apreciat sau te nemultumeste faptul ca castigi prea putini bani in comparatie cu nevoile tale, insa tu nu o sa iti cauti altul si o sa visezi la o marire de salariu si la un comportament diferit din partea sefilor sau a colegilor si nu faci nimic ca sa se schimbe ceva, vei avea parte de aceste lucruri doar in mintea ta seara, inainte sa adormi :) .

Poate ca esti ocupat cu pregatirile de revelion, poate esti plecat intr-o excursie, insa sunt sigur ca daca vrei cu adevarat, poti sa iti faci timp macar o ora in care sa stai tu cu tine.  Sa iti scrii pe o foaie de hartie ce iti doresti tu cu adevarat de la 2015. Si dupa ce ti-ai scris dorintele, pune-ti intrebarea: ce trebuie eu(TU) sa fac pentru ca aceste lucruri sa se materializeze?

Imparte apoi totul in pasi mici, nu trebuie sa stii de pe acuma tot, cel mai important este sa iti clarifici tie ce iti doresti si sa incepi cu primul pas!

Daca mergi din orasul A in orasul B cu masina, nu trebuie sa vezi tot drumul, nu trebuie sa cunosti sute de kilometri de sosea, trebuie sa vezi cateva sute de metri in fata ta si apoi pe parcurs vei vedea si restul.

Am observat ca majoritatea oamenilor se poticnesc in a face ceea ce isi doresc, pentru ca vor sa stie tot procesul, insa acest lucru e imposibil. Ca si cum ar vrea sa mearga la piata sa-si cumpere legume insa se razgandesc pentru ca nu stiu cu cine o sa se intalneasca intamplator pe drum.

Discutam cu cineva care la un moment dat vroia sa isi deschida o ciupercarie, adica sa cultive ciuperci. Dupa cum stii, momentan e la moda sa fii vegetarian, deci piata este subsaturata, mai ales ca daca vrei sa mananci sanatos, cred ca preferi sa consumi ciuperci bune, nu cele venite din China, unde nu ai posibilitatea sa verifici procesul de productie. Nu zic ca toate ciupercile din China sunt de calitate inferioara, insa cu siguranta multe din acele conserve sunt pline de chimicale si substante care nu o sa ii faca bine organismului pe termen lung. Ei, persoana de care iti vorbesc a ajuns la concluzia ca nu are piata de desfacere, fara sa intreprinda nimic in aceasta directie. A analizat sumar care ar fi costurile, la fel de sumar a analizat cat ar trebui el sa produca si la ce pret sa vanda si apoi a ajuns la concluzia ca nu are piata de desfacere :))) .

Daca lupti exista sanse sa pierzi, insa daca nu lupti ai pierdut deja!

Da-ti voie sa visezi orice, nu te rezuma la ce crezi tu ca este posibil. Sufleca-ti manecile si pune-te pe treaba, pas cu pas o sa ajungi unde iti doresti, sau cel putin vei fi mai fericit ca faci asta. Am un prieten care la peste 30 de ani s-a apucat sa studieze intensiv chitara si sa scrie poezii. M-am bucurat sa aud asta, mai ales ca acum 5 ani sustinea ca i-ar placea sa faca asta, insa nu credea ca are un talent deosebit… Diferenta e ca acum e cu mult mai fericit decat acum cinci ani, nu publica si nu sustine concerte, insa este mult mai impacat cu el, pentru ca isi ofera ceea ce are el nevoie. Sa nu crezi ca face doar asta, intre timp mai are si un job si nu se gandeste sa renunte la el :) .

Ti-am spus despre acest prieten, pentru ca isi pastreaza jobul in continuare. Am tot auzit de multi ani in sfera dezvoltarii personale din Romania cat de ok este sa renunti la job si sa te apuci sa faci doar ceea ce iti place cu adevarat, insa cred ca e o mare prostie pentru multi sa faca acest lucru, asa pe nepusa masa.

Am in schimb un alt prieten, care tot auzind cat de naspa e sa ai un job, nu a avut niciodata unul si dupa ce a terminat facultatea pas cu pas s-a interioazat si a ramas in afara vietii sociale, iar acum, dupa ce a inceput sa munceasca, ceea ce ii place, a devenit parca mai viu. Sa nu ma intelegi gresit, si inainte muncea (ca freelancer), si facea ceea ce ii placea, insa acum are un mediu de munca care il stimuleaza mai mult decat sa stea singur intre 4 pereti de dimineata pana seara.

Si sa stii ca nu-i mare bai, daca nu o sa-ti iasa tot ce ti-ai propus. Adica da-ti voie sa fii flexibil si sa iti replanifici cat de des simti tu ca ai nevoie. Viata asta nu e batuta in cuie, si ce iti place astazi poate nu iti va mai placea peste 2 sau 3 ani, insa daca o sa ai un plan de actiune, vei fi mult mai fericit. Lucrul acesta este dovedit si de oamenii de stiinta: un plan, o directie iti confera mai multa incredere.

Mentalitatea colectiva din tara noastra are printre multe altele si o buba de care m-am lovit de cativa ani incoace. Lumea ma intreaba in felul urmator: “Ce lucrezi? … Da e un job in domeniu???” Pai fratilor, ce inseamna job in domeniu? Adica daca eu am terminat geografia ar trebui sa ma stigmatizez si sa lupt orbeste ca sa am un job in domeniu?

Nu-ti bate capul cu toate ideile de genul: job in domeniu sau calificare, mai ales daca atunci cand ai facut studiile sau cand ti-ai luat diplomele habar nu aveai ce iti doresti cu adevarat de la viata. Sau si daca aveai atunci habar, acum nu mai esti omul care erai atunci. E ca si cum ti-ai spune, mie cand eram mic imi placea sa mananc bomboane cu menta, deci mananc si acum, chiar daca nu-mi mai plac, pentru ca asta e calificarea mea :)) .

Ok, nu ma refer aici sub nicio forma la oamenii care sunt impacati cu ceea ce fac, ci la cei care nu sunt impacati cu jobul si cu viata lor in general.

Da-ti voie sa fii flexibil si hotarat in noul an si sa iti faci un pic de timp pentru tine si pentru dorintele tale. Sufleca-ti manecile si incepe cu pasi mici sa te indrepti in directia in care vrei sa ajungi. Nu te lasa amagit de tot felul de sfaturi care iti spun ca de azi, din momentul asta trebuie sa-ti urmezi doar visul, ca in felul acesta o sa-ti pui obloane la ochi. Nu traiesti in padure, ai si tu de platit facturi poate, deci nu te aventura intr-un vis asemanator celui lui Don Quihote, insa incearca in fiecare zi sa faci ceva pentru visul tau, sa devii mai bun, mai sigur si va veni si momentul in care vei ajunge sa faci doar ceea ce iti place.

Daca tie de exemplu iti place sa pictezi, insa nu ai facut nimic in directia asta si te hotarasti ce de la anul vei face doar lucrul acesta, unde crezi ca vei ajunge? Probabil ca nu vei fi deloc fericit pentru o vreme, pentru ca tie iti mai place pe langa sa pictezi si sa mananci si sa nu ai prea multe griji pe cap. Insa poti sa-ti inchizi telefonul si interfonul pentru o ora si sa pictezi, stiind ca tot ce faci in acea ora faci pentru visul tau si ca tu esti un artist care pentru a-si putea urma visul are si un job :) .

Nu uita, daca nu o sa faci nimic, nu ai nici o sansa sa realizezi ce iti doresti! Mai bine sa ratezi incercand, decat sa iti para rau ca nu ai incercat!

Iti urez un an cat mai plin de lucruri si actiuni care iti fac cu adevarat placere!

Cu drag, Manu,
impactpozitiv@gmail.com

P.S. Daca iti place acest articol, da-i te rog un share, sa ajunga la cat mai multa lume. Multumesc!

Hai la protest!

Servus si bine te-am regasit :)

protestAzi vreau sa vorbim despre importanta protestelor, atat personale cat si de grup.

Poporul are o forta uriasa pe care clasa politica o manipuleaza dupa bunul plac. Insa nu despre politica vreau eu sa vorbim.

Sa protestezi inseamna sa ai coloana vertebrala in cele mai multe cazuri. Ca protest este si atunci cand ii spui cuiva dintre apropiatii tai: “mai, daca mai faci asta eu nu o sa mai…” .

Primul meu protesc real a fost acum cativa ani, cand am fost concediat dintr-o pizzerie, in Cipru. Eram angajat de doua saptamani si intr-o vineri seara managerul m-a chemat la el in birou si mi-a spus: “Manu cu parere de rau trebuie sa iti spun ca nu mai avem nevoie de tine”. Eu am fost foarte suparat cand am auzit asta pentru ca imi faceam treaba ca un adevarat profesionist  si nu gresisem nimic. Asa ca l-am intrebat care este motivul pentru care ma concediaza si el mi-a spus in felul urmator: “business is business”. Mi-a explicat ca atunci cand m-a angajat se asteptau ca numarul turistilor sa fie mult mai mare insa ca urmare a situatiei globale, criza, etc numarul turistilor e mult mai mic decat cel estimat. Iar eu ma aflam in situatia urmatoare: ultima persoana angajata, prima concediata. Ca nu are de ales si eventual poate sa-mi faca cateva recomandari si ca ma lasa sa muncesc si sambata si duminica ca sa mai adun ceva bani.

Vestea a venit pentru mine ca o bomba, pentru ca aveam o situatie destul de limitata in acele momente. Eram intr-un oras in care nu cunosteam pe nimeni,  iar putinele persoane pe care le cunosteam pe insula erau la mare departare si aveau si ele problemele lor. Mai aveam 3 euro in buzunar, iar pierderea jobului insemna pierderea casei si a hranei, pentru ca ei(firma pentru care lucram) imi ofereau loc de cazare si mancarea zilnica, deci pierdeam aproape tot confortul material din acea perioada.

Mi-am dat seama ca nu am cum sa schimb decizia managerului si mi-am zis ok, nu mai vreau sa lucrez sambata si duminica pentru ca starea mea emotionala nu e prea buna. Am cerut banii pentru jumatatea de luna pe e o lucrasem acolo iar a doua zi urma sa eliberez locuinta. Sistemul de atunci nu era gandit si axat pe nevoile angajatului, de aceea toti banii intrau intr-o anumita data, care era peste doua saptamani. Cei din conducere, fiind oameni slabi, carora “le tremurau chilotii cand auzeau de sefi”, nu au vrut sa faca ceva ca sa ma ajute, ca vorba aia, oamenii suntem cu toti. Adica puteau sa dea un telefon, sa expice care e conditia mea, si sa ma ajute. Se faceau incasari de mii de euro zilnic, deci bani erau.

In  noaptea care a urmat nu am dormit deloc, m-am plimbat pe ponton si m-am gandit ce sa fac, cum sa ies din situatia in care eram.

A doua zi dimineata la opt imi gasisem deja un nou job ca piar pentru o firma care facea scuba diving. Apoi m-am gandit cum o sa rezist sa muncesc fara un ban in buzunar, asa ca m-am dus la pizerie si l-am implorat pe Zoli(managerul) sa-mi dea macar o parte din bani  pentru ca la incasarile zilnice,  suma pe care mi-o datora era o nimica toata. Replica lui a fost “Nu am timp de tine,  intelege ca nu poti sa face nimic ca sa-ti primesti banii mai repede”. In acele momente am simtit ca iau foc, cand cineva imi spune ca un lucru este imposibil eu stiu ca poate e doar mai greu de realizat, pentru mine cuvantul imposibil nu exista.Asa ca m-am hotarat sa-i demonstrez ca am  forta mea,  ca nu ma las invins atat de usor cum crede el.

M-am dus la apartamentul unde locuiam si pe care eram obligat sa-l eliberez in doua-trei zile, mi-am strans lucrurile,le-am pus  in rucsac si m-am hotarat sa protestez.
De ultimii bani mi-am cumparat apa, apoi am cautat un carton pe care l-am folosit pe post de pancarda, si m-am asezat pe trotuar, adica pe spatiul public in fata pizzeriei  afisand mesajul: “Protest against pizza hut, don’t respect human rights”

In prima faza managerul a venit la mine si mi-a spus ca  imi pierd timpul, asta era pe la 11 de dimineata. Pe la 12, cand se deschidea pizzeria pentru clienti a venit si mi-a spus ca o sa sune la politie daca nu plec, eu i-am spus ca o sa sun eu, pentru ca am contract pe perioada determinata de 3 luni si ca nu are dreptul sa ma concedieze doar pentru ca el este un manager incompetent si nu poate sa atraga clienti.

Dupa acea au venit la mine patronii si managerii restaurantelor din zona sa se asigure ca imi e bine  si sa ma asigure ca nu o sa patesc nimic. Era in interesul lor  si pana la ora trei dupa-amiaza mai bine de jumatate din clientii care voiam sa manance in acea pizzerie dupa ce vorbeau cu mine faceu cale intoarsa. Apoi a venit la mine managerul zonal, care era responsabil de mai bine de 20 de pizzerii. M-a amenintat cu bataia, mi-a confiscat pancarda, m-a injurat si mi-a spun ca daca nu plec in 5 minute pune pe cineva sa imi rupa oasele. Eu i-am zis ca daca face asta in vazul lumii nici lui nu o sa-i fie bine, ca un astfel de gest o sa fie taxat cu siguranta.

Mi-am facut o alta pancarda si mi-am continuat protestul pana la ora cinci dupa amiaza cand a venit la mine managera de tara, care se ocupa de buna functionare a tuturor pizzeriilor din Cipru care functionau sub brandul Pizza Hut. S-a asezat pe jos langa mine pe trotoar si mi-a spus: “Uita-te la mine, am venit doar pentru tine din concediu. Vezi ca nici macar nu sunt epilata? Spune-mi ce ai patit si sa vedem daca putem sa-ti rezolvam baiul”. Dupa ce i-am spus care e of-ul meu s-a facu foc si para. Si-a cerut scuze fata de mine si mi-a spus ca revine imediat. De pe trotoar auzeam cum ii face cu ou si cu otet pe cei doi manageri  si le explica cu ce sume sunt penalizati pentru incompetenta lor  si ca la felul cum s-au comportat cu mine au demonstrat ca sunt incapabili pentru functiile pe care le detin. Apoi s-a intors la mine, mi-a dat banii si m-a intrebat daca mai vreau altceva, sau daca sunt multumit cu ce am primit. Desi stiam ca am un contract  si ca am dreptul sa cer despagubiri, pentru ca lucrul acela era stipulat in contract, am decis ca imi este de ajuns sa-mi primesc banii. Adica daca vruiam sa cer despagubiri trebuia sa deschid un proces si chiar nu imi doream pe atunci sa fiu implicat in asa ceva, asa ca mi-am luat rucsacul si am mers mai departe.

Ti-am spus aceasta patanie de-a mea ca sa intelegi ca sta in puterea noatra sa ne construim destinul. Gandeste-te, crezi ca daca nu protestam si acceptam ce mi-au spus mi-ar fi picat din cer banii? Puteam la fel de bine sa ma resemnez pe viata, sa-mi blestem soarta si sa zic “Oare de ce  mi se intampla numai mie ?!” :) .

Conform unei statistici europene, nivelul de trai este direct corelat cu numarul de proteste. De exemplu cele mai multe proteste sunt in Danemarca si bineinteles ca Romania este codasa alaturi de Bulgaria in aceste statistici.

Ieri am fost sa protestez impotriva “Legii Securitatii Cibernetice”, o lege pe care eu o consider ilegala si care incalca drepturile omului.

In ultimii ani,  numarul protestelor a crescut in Romania si datorita lor s-au imbunatatit anumite aspecte ale vietii, insa nu e cazul sa adormim pe o ureche. Ideea principala este ca daca noi nu ne vom apara drepturile, sunt mai putine sanse sa ni le apere altcineva. Pot spune cu mana pe inima ca exista anumiti oameni care au interesul ca poporul sa ramana la stadiul de prostime.

Cineva are interesul ca tu sa ramai in banca ta si sa nu protestezi, sa accepti totul exact asa cum ti se da. Cineva are interesul ca tu sa nu fii fericit si sa cumperi anumite lucruri doar ca sa-ti ascunzi nefericirea in mancare sau bunuri. Cineva are interesul ca tu sa muncesti mult pe bani de nimic si sa te bucuri ca poti face acest lucru.

Unul din mentorii mei, Daniel Zarnescu are o vorba: “poti salva padurea in doua feluri, poti protesta cu o pancarda pe care sa scrii “salvati padurea” sau poti sa castigi indeajuns de multi bani ca sa impaduresti un versant”. Mi se pare geniala aceasta replica, insa nu se poate aplica in cateva zile. Adica ca sa faci indeajuns de multi bani intr-o saptamana ca sa impaduresti un versant nu o sa fie posibil in majoritatea cazurilor. Da, sunt de acord ca pe termen lung, daca vrei sa salvezi padurea unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poti face este sa impaduresti chiar tu.

Pe termen scurt cea mai buna actiune pe care o poti face este sa prostestezi si sa-ti ceri drepturile. Parlamentarii au un obicei de a vota legi controversate in momente cheie, de exemplu inainte de sarbatorile de iarna, inainte de Pasti sau cand lumea e prinsa cu activitati care le distrage atentia.

Eu cred ca este in puterea noastra sa facem o Romanie mai frumoasa, mai buna si in care sa ne simtim mai fericiti si mai impacati cu noi insine.

“Cea mai buna cale de a prezice viitorul este sa-l inventam.” Alan Curtis Kay.

Nu tine de mine sa-ti spun daca sa fii sau sa nu fii de acord cu legile votate de parlamentari, e dreptul tau sa fii de acord cu cineva care iti incalca drepturile, poate ca tie iti place sa fii abuzat. Mie nu imi place si sunt hotarat sa ma implic in acest protest in continuare. Daca nici tie nu-ti fii abuzat, te invit la proteste.

Cu drag Manu,
impactpozitiv@gmail.com

P.S. daca iti place acest articol da-i te rog un share. Multumesc :) .

Cum a murit Monica si ce putem invata de la ea

tarantula 2Servus si bine te-am regasit :) ,

Azi vreau sa discutam despre ce consecinte pot avea actiunile noastre necontrolate si despre cum putem sa luam decizii mai bune cand cumparam un produs.

Pentru inceput vreau sa-ti povestesc despre o tarantula care a murit din cauza mea. Cu mult timp in urma viata mea era foarte haotica si luam de multe ori decizii importante fara sa analizez consecintele. Intr-o seara am iesit la bere cu mai multi prieteni si am auzit ca cineva are o tarantula de vanzare.

Am intrebat care e pretul tarantulei si cand am auzit ca e: 2 milioane ( 200 de lei in bani noi), am decis ca o vreau si am inceput sa negociez pretul. Am reusit sa obtin o reducere frumoasa si am plecat usor ametit si mandru cu tarantula spre casa. Pe drum m-am hotarat sa o botez Monica :) . Cand am ajuns in casa am eliberat tarantula sa se obisnuiasca cu spatiu, eu nelocuind singur atunci. Dimineata primul gand a fost : tarantula, unde e tarantula. Din fericire nu a facut rau nimanui, era urcata pe perete in living.
Dupa aceea am avut un comportament total iresponsabil fata de o fiinta nevinovata. Inafara de faptul ca am hranit-o, din cauza ca nu stiam nimic despre tarantule am facut-o sa moara, probabil din cauza stresului. Tarantulele prefera locuri intunecate  mare parte din timp si sa fie cat mai putin deranjate. In schimb eu am folosit-o pe post de trofeu, aratand-o fiecarui musafir.

Colegii mei de apartament de atunci au facut acelasi lucru ca si mine si intr-o buna zi tarantula a murit. A murit din cauza stresului si a mediului in care o tineam, total neprietenos pentru un paianjen linistit.

Zilele acestea m-am gandit la ce mi-ar fi spus Monica daca ar fi putut vorbi, si cred ca mi-ar fi spus urmatoarele lucruri:

-daca m-ai adus in viata ta de ce nu vrei sa inveti putin si despre mine si despre nevoile mele?

-pot sa-ti fiu prietena atat timp cat ma respecti si nu ma tii pe post de trofeu!

-nu imi place sa fiu mutata dintr-o parte in alta pentru amuzamentul celor din jur!

-nu am nevoie de atata mancare, daca vezi ca nu mananc nu inseamna ca ce mi-ai dat  nu e bun, inseamna ca pur si simplu nu imi mai arde de mancare in conditiile astea!

-eu nu sunt un caine, eu nu ma bucur de fiecare data cand te vad, de fapt de cele mai multe ori prefer sa stau departe de tine!

As putea sa continui lista, insa cred ca ti-ai conturat o idee clara despre cat de nefericita a fost viata Monicai. Atat de nefericita incat a murit din cauza tristetei si a stresului. Toate acestea din cauza mea. Eu cel care puteam pur si simplu sa deschid o pagina de net si sa imi dau seama cum trebuie avut grija de o tarantula. Insa pe atunci aveam anumite convigeri foarte puternice cum ca eu fac lucrurile bine, chiar eram convins ca asa cum am eu grija de Monica e modul potriv de a avea grija de o tarantula.

Daca ai urmarit sirul povestii iti poti da seama clar ca am facut o investie financiara total dezastroasa. Am cheltuit anumiti bani si am lasat o tarantula sa moara din cauza ca nu i-am oferit un mediu proprice ca sa poata trai.

Gandeam destul de copilareste atunci, si nu realizam cat de importante pot fi deciziile pe care le iau. Astazi mi se intampla din ce in ce mai rar sa fac alegeri proaste pentru ca cu timpul am invatat sa privesc lucrurile din mai multe perspective. Nu mai privesc lucrurile dintr-un singur unghi, incerc de fiecare data cand iau o decizie importanta sa vad consecintele. Bineinteles, sunt un optimist incurabil :) si de aceea imi e destul de greu de cele mai multe ori sa pun in balanta si partile negative. Asa ca de multe ori ma consult cu cineva doar ca sa aflu un alt punct de vedere.

Unul dintre principiile NLP ( programare neuro lingvistica) spune in felul urmator:

Orice decizie pe care ai luat-o in trecut era cea mai buna decizie pe care o puteai lua cu informatiile pe care le aveai in acel moment.

Adica, ce rost are sa-ti bati capul cu un lucru care s-a intamplat deja? Ca oricum nu mai poti schimba nimic in trecut. Ai luat acea decizie pentru ca tu credeai ca e o decizie buna, doar nu esti sado-masochist. Ce poti face in acest moment este sa faci o scurta analiza a oricarei decizii din trecut de care esti nemultumit si sa vezi ce ai de invatat. Fara nici un fel de regret. Orice experienta pe care ai trait-o te defineste pe tine in ceea ce esti in momentul de fata.

Viata e cel mai bun profesor si da acelasi examen ori de cate ori e nevoie ca tu sa-ti inveti lectia. Examenele vietii se aseamana din punctul meu cu scoala de soferi. Pana nu iei examenul de conducere nu poti sa treci la etapa urmatoare, adica la etapa in care devii sofer. La partea teoretica sunt mai bine de 500 de intrebari posibile din care la examen primesti doar 26 si ai nevoie de 21 de raspunsuri corecte ca sa promovezi. Si fiecare intrebare are mai multe variante de raspuns. La fel este si cu experientele care apar in viatile noastre, dintr-o sumedenie de posibilitati ne confruntam doar cu un mic procent, insa pana nu ne invatam lectia vom primi din nou si din nou acelasi examen.

Revenind la partea decizionala pot sa iti spun cu incredere ca e mai bine sa iei o decizie proasta decat sa nu iei nicio decizie, pentru ca in felul acesta ai o experienta din care poti sa inveti. Insa daca e posibil, incearca sa nu iei o decizie pripita.

Momentan aproape in orice magazin in care intram sunt anumite produse cu pret redus. Si de cele mai multe ori avem instinctul de a achizitiona ceva doar pentru ca este la reducere. Asa ca inainte sa cumperi un lucru sau sa iei o decizie care poate parea nesemnificativa pe moment acorda-ti cateva minute si raspundeti sincer la urmatoarele intrebari:

– cum s-ar schimba viata mea in bine daca achizitionez produsul X?

-daca nu achizitionez produsul X viata mea are de suferit?

Spor la cumparat si la luarea celor mai bune decizii in toate domeniile vietii!

Cu drag Manu

P.S, Daca ti-a placut acest articol da-i te rog un share. In felul acesta ma ajuti pe mine si poti sa ii ajuti si pe altii sa ia decizii mai bune. Multumesc :) .

P.P.S. Nu voi stii niciodata ce sex avea cu adevarat Monica. Diformismul sexual nu este foarte pronuntat la tarantule iar eu pur si simplu am botezat-o si apoi nu mi-am mai batut capul cu asta.

 

 

Relatiile toxice sau cum putem deveni o varianta mai proasta a ceea ce suntem

Servus si bine te-am regasit :) .

Ai mancat vreodata omleta cu ciocolata? Daca nu ai mancat pana acum iti spun ca ai pierdut cu siguranta un gust oribil si te sfatuiesc sa  nu incerci :) .

De ce te-am intrebat asta? In primul rand pentru ca atat omleta cat si ciocolata sunt alimente care imi sunt dragi insa combinate dau un gust oribil. Eu am aflat asta pe final de clasa a 12-a cand faceam experimente in bucatarie.

toxic relationship, toxic relationshipsE  o combinatie toxica. Inchipuieti ca acest lucru se intampla si intre oameni si sunt 100% sigur, indiferent cat de zen esti acum ca cel putin o data in viata ta ai avut parte de o relatie toxica.Adica tu in preajma acelei persoane nu erai in stare sa-ti valorifici potentialul maxim, nu erai in stare sa te controlozi, rezultatele tale scadeau calitativ si cantitativ etc.

Ti-am dat exemplul cu alimentele ca sa intelegi ca nu exista om rau sau bun si ca persoana pe care tu nu o suferi poate sa fie buna in compania altora :) .

Eu de exemplu, la un moment dat imi petreceam intre 4 si 8 ore pe zi, 5 sau 6 zile pe saptamana, in compania unei persoane care imi era antipatica. Bineinteles, sentimentul era reciproc si din cauza ca ne-am perpetuat sentimentele negative unul fata de celalalt rezultatele noastre au fost dezastroase. Mie mi-au scazut vanzarile cu mai bine de 80%, facand cam acelasi lucru pe care il faceam si inainte sa fiu obligat de context sa petrec timp alaturi de acea persoana.

Oamenii nu sunt prosti. Oamenii simt, iti simt sentimentele si starea de spirit. Poate nu in mod constient, insa e de ajuns sa faca acest lucru la nivel subliminal ca sa isi dea seama ca ceva nu e in regula. Eu lucrand in vanzari chiar daca prezentam un produs bun, in care aveam incredere, omul simtea ca ceva nu e in regula. Munceam mai mult si aveam rezultate mult mai proaste, acelasi lucru se intampla si in cazul ei.

Daca ai in mana un ciocan, toate lucrurile ti se vor parea cuie.

Mai exact daca te incarci cu negativism vei vedea toate lucrurile intr-o nuanta cenusie.

Apoi am inceput sa ma cert cu oameni din afara serviciului fara motiv, eram incarcat de negativism. Ecuatia e destul de simpla, mediu in care traim este raspunzator de cel putin 50% dintre rezultatele noastre. Din cauza ca la nivel mental eram incarcat de negativitate si tensiune, transmiteam negativitate si primeam negativitate.

Omleta e buna, ciocolata la fel, impreuna dezastru sau pur si simplu o relatie toxica. Unii sunt mai receptivi ca altii, insa toti suntem afectati de asfel de relatii in cazul in care nu le incheiem.

Exista doua metode prin care poti sa inchei asfel de relatii.

Prima si cea mai usoara este ca pur si simplu sa renunti la relatia respectiva. Iti iei lucrurile si pleci, fara sa-ti mai bati capul. Insa acest lucru nu e atat de usor de facut in multe cazuri. Aici e vorba de relatiile familiale, de relatiile de cuplu si de relatiile de la locul de munca in cazul in care acesta inseamna foarte mult pentru tine.

A doua varianta este sa intelegi omul respectiv si sa iti dai seama ca nu tine de tine ce gandeste el decat intr-o anumita masura. Adica nu te astepta ca o sa schimbi omul asa cu una cu doua, ca daca tu ii explici ceva si ii aduci argumente logice si rationale el o sa spuna “DA, m-ai convins, ai dreptate, imi pare rau ca am gresit”.
Nu schimbi omul pentru ca sistemul lui de valori care te intoxica pe tine este foarte asemanator de al tau, chiar daca tie ti se pare imposibil de vazut in momentul de fata.

Bineinteles, conteaza foarte mult ce iti doresti de la viata, conteaza foarte mult ce iti doresti sa primesti, ce rezultate ai, daca esti fericit cu propria ta viata.
Conflictele de valori apar la tot pasul, mai ales in mediul familial. Familia pe care o ai tine de misiunea ta pe acest pamant si de lucrurile pe care le ai de invatat pentru a evolua. E o provocare foarte mare pentru multi sa isi curete relatiile cu cei din familie. Ei bine, pentru asta un prim pas ar fi renuntarea la falsitatea comportamentala, la adoptarea unei poziti ferme in exprimarea punctului de vedere. Nu trebuie sa iti impui punctul de vedere asupra altcuiva insa faptul ca l-ai exprimat te va ajuta mult. Concret daca spui ce crezi tu despre un lucru si celalalt stie, se poata ajunge la un consens ca de exemplu : gusturile nu se discuta.  Ca acuma e ca si cum tie iti place verdele si altcuiva rozul dar nu te apuci sa-l iei de gat pentru ca-i place culoarea roz, asa-i?

Pana la urma rezultatele sunt cele care iti vorbesc, si daca ti se spune in continuu ca nu esti bun la un moment dat vei ajunge sa crezi asta si vei actiona in consecinta.

Daca nu renunti la a avea asfel de relatii iti vei incepe fiecare zi cu un pahar de venin la prima ora. Oamenii nu sunt prosti, oamenii au capacitatea sa simta ce simte celalalt si deopotriva sa-si transmita propriile sentimente.

Deci cum ai vrea sa ai rezultate cand tu transmiti negativitate si primesti negativitate, cand analizezi o situatie si iti dai seama in mod repetat ca celalalt este de vina, ca celalalt te sapa pe la spate, ca celalalt te vorbeste de rau, ca celalalt te uraste, ca tu esti mai bun ca el si bineinteles ca si celalalt simte acelasi lucru. Tensiunea creste, majoritatea gandurilor au o vibratie negativa deci e normal sa atragi negativitate in viata ta.

Ma mai repet, la inceputul acestui articol ti-am dat exemplu cu ciocolata si cu omleta pentru a constientiza ca doua alimente gustoase, impreuna devin gretoase, garantat ( din punctul de vedere al propriilor papile gustative)!
Bineinteles, nu iti spun sub nicio forma ca convingerile altcuiva, care tie ti se par absurde ar trebui tratate pe picior de egalitate. Pur si simplu nu ar trebui tratate, adica daca este cu putinta sa iti vezi de drum si sa nu ai in preajma ta pe cineva care incearca sa te devalorize cu atat mai bine.

Conflicte foarte mari apar de multe ori din cauza convingerilor profunde. De aceea de-a lungul timpului crestinii s-au macelarit intre ei in numele lui Dumnezeu, fiecare cu un Dumnezeu mai bun decat al celuilat.  Diferente foarte mici de exemplu sunt intre ortodoxi si greco catolici, insa de multe ori am vazut pe canale de stiri cum acesti oameni se paruiau in numele Domnului. Ei bine, aici e o diferenta amuzanta, ortodoxi spun Duh iar greco catolici spun Spirit. Acuma daca cauti in DEX o sa vezi ca sunt sinonime. Nu e tocmai un bun motiv sa paruiesti pe cineva pentru ca el prefera sa foloseasca un cuvant in loc de alt cuvant si totusi asta se mai intampla din cand in cand.

Oamenii aceia de fapt nu se paruiesc pentru lucrurile simple pe care le pretind ei ca le au in conflict, ci pentru ca au dezvoltat relatii toxice. Fiecare vede in celalalat tot ce e mai rau, iar celalat vede la fel. Si uite asa ajung doi oameni sa isi care pumni, sa isi paraseasca localitatea in care traiau inainte de conflict, apoi poate sa rupa legatura cu familia dintr-un motiv care la prima vedere pare foarte banal.
Insa nu acest motiv a adus oamenii la aceasta stare de conflict ci relatiile toxice pe care le au.  Ei bine, daca tu te uiti la cel de langa tine si te miri cum poate ca celalalt sa fie asa prost incat sa creada un anumit lucru, iar el crede acelasi lucru despre tine, se intampla urmatorul lucru, in aceasta ecuatie apar doi prosti.

Ei si acuma daca tu ajungi prost poti sa ai rezultatele unui prost, logic! Nu-i asa?

Te sfatuiesc sa fii cu bagare de seama la acei oameni care te intoxica si sa fi constient ca si tu la randul tau ii intoxici, sa nu incerci sa-i schimbi insa sa iti exprimi punctul de vedere intr-un mod cat mai amiabil. Bineinteles, nu uita ca mediul dicteaza 50% din rezultatele noastre si ca fiecare om e diferit intr-un mediu diferit.

Am auzit de curand o vorba care mi se pare geniala:

Universul este un imens bufet suedez, de unde fiecare vine si se serveste cu ce vrea.

Deci de ce sa alegi sa ai parte de toxicitate in viata ta? De ce sa alegi sa fi alaturi de oameni care te devalorizeaza? De ce nu alegi sa fi implinit? Esti cu farfuria in mana si poate faci acelasi lucru pe care l-ai vazut la altii cand erai mic, iti pui in farfurie ce au pus si cei mari. Insa acum vine intrebarea, oare tu esti ok sa lasi atatea mancaruri fara sa le gusti doar din cauza ca poate inca mai este supa de pui? Mai ales ca tie ti s-a spus cand erai mic ca supa de pui este buna  :) .

E momentul sa fii constient de forta alegerilor tale!

Cu drag Manu,
impactpozitiv@gmail.com

P.S. Daca iti place acest articol da-i te rog un share, ma ajuta mult :) Merci

 

Logic ca te iubesc!

Servus! Si bine te-am regasit!

Cadoul meu pentru tine astazi este povestea bolului de pisica :)

Zoe the Talking Cat“Undeva in orient, un domn elegant, cu palarie, cu musteata rasucita si baston se plimba intr-un oras ca oricare altul din acele parti. La un moment dat observa o pisica,care manca dintr-un bol antic. Uitandu-se mai atent acest domn stilat isi da seama ca bolul are o valoare foarte mare, si isi face un plan. Sa cumpere pisica si sa ceara si bolul bonus, iar apoi sa-l vanda in Londra.

Bate la poarta casei unde era pisica si isi incepe discursul, elegant, stilat, ca si un adevarat cunoscator. Stapanul casei il intampina si-l asculta:

-Gentlemanul: Draga domnule, calatoresc mult, ma plimb din loc in loc, insa o pisica asa gingasa ca a dumneavoastra n-am vazut in viata mea! Credeti ca ar fi cu putinta sa mi-o vindeti?

Stapanul casei: Draga domnule, e pisica mea draga, ma apara de soareci, si e parte din familia noastra! Dar pentru un domn stilat ca dumneavoastra voi face o exceptie. Ti-as putea-o vinde la 12 dinari.

Gentlemanul: Eu vreau sa iau pisica pentru ca sunt iubitor de animale, si cum inteleg ca sunteti la fel ca si mine, un iubitor de pisici, stiu cat de greu este pentru dumneavoastra sa renuntati la ea. Chiar de aceea va ofer nu 12 dinari, ci 15.

Stapanul casei: Dumneavostra draga domn v-o incredintez cu sufletul impacat. Marit fie Alah!

Gentlemanul: Stiti, am vazut ca draguta de ea ii place sa manance din bolul acesta, oare credeti ca ar fi corect sa o despartim de el, mai ales ca o sa mergem departe intr-o lume pe care ea nu o cunoaste deloc? Va mai las inca 5 dinari si pentru bol, fie de la mine. Vreau sa-i ofer cea mai buna viata!

Stapanul casei: Oooo! Asta nu se poate, bolul nu pot sa-l vand! Cu ajutorul lui, dumneavostra mi-ati cumparat a opta pisica in aceasta saptamana!”

O saptamana Maxima!

Cu drag Manu :)