Logic ca te iubesc!

Servus! Si bine te-am regasit!

Cadoul meu pentru tine astazi este povestea bolului de pisica :)

Zoe the Talking Cat“Undeva in orient, un domn elegant, cu palarie, cu musteata rasucita si baston se plimba intr-un oras ca oricare altul din acele parti. La un moment dat observa o pisica,care manca dintr-un bol antic. Uitandu-se mai atent acest domn stilat isi da seama ca bolul are o valoare foarte mare, si isi face un plan. Sa cumpere pisica si sa ceara si bolul bonus, iar apoi sa-l vanda in Londra.

Bate la poarta casei unde era pisica si isi incepe discursul, elegant, stilat, ca si un adevarat cunoscator. Stapanul casei il intampina si-l asculta:

-Gentlemanul: Draga domnule, calatoresc mult, ma plimb din loc in loc, insa o pisica asa gingasa ca a dumneavoastra n-am vazut in viata mea! Credeti ca ar fi cu putinta sa mi-o vindeti?

Stapanul casei: Draga domnule, e pisica mea draga, ma apara de soareci, si e parte din familia noastra! Dar pentru un domn stilat ca dumneavoastra voi face o exceptie. Ti-as putea-o vinde la 12 dinari.

Gentlemanul: Eu vreau sa iau pisica pentru ca sunt iubitor de animale, si cum inteleg ca sunteti la fel ca si mine, un iubitor de pisici, stiu cat de greu este pentru dumneavoastra sa renuntati la ea. Chiar de aceea va ofer nu 12 dinari, ci 15.

Stapanul casei: Dumneavostra draga domn v-o incredintez cu sufletul impacat. Marit fie Alah!

Gentlemanul: Stiti, am vazut ca draguta de ea ii place sa manance din bolul acesta, oare credeti ca ar fi corect sa o despartim de el, mai ales ca o sa mergem departe intr-o lume pe care ea nu o cunoaste deloc? Va mai las inca 5 dinari si pentru bol, fie de la mine. Vreau sa-i ofer cea mai buna viata!

Stapanul casei: Oooo! Asta nu se poate, bolul nu pot sa-l vand! Cu ajutorul lui, dumneavostra mi-ati cumparat a opta pisica in aceasta saptamana!”

O saptamana Maxima!

Cu drag Manu :)

 

 

Fericirea vine din interior?

Servus. Si bine te-am regasit :)

Daca fericirea vine din interior sau nu, a fost o intrebare care m-a framantat multa vreme. Ma gandesc ca te-ai intrebat si tu daca fericirea vine din interior, altfel nu ai citii acest articol :) .

Multi ani din viata mi i-am petrecut cautand fericirea, si iti marturisesc : nu am gasit inca o metoda prin care sa pot sa fiu fericit continuu, pentru ca firea mea umana se “plictiseste” repede. Unele lucruri care ma fac fericit dureaza anumite perioade de timp, apoi evoluez si nu mai rezonez cu ele.

E perfect uman sa vrei sa alternezi, si sa traiesti senzatia momentului. Uite, de exemplu, cand te intorci dupa cateva zile de stat cu cortul la munte, o baie fierbinte o sa iti dea o senzatie extraordinara :) . Incearca sa faci inca o baie dupa 2 ore , si o sa iti dai seama singur ca senzatia nu o sa fie nici pe departe atat de puternica.
La fel este si cu mancarea preferata, oricat de mult ti-ar placea, daca o vei consuma in exces, la un anumit moment nu o sa-ti mai placa.

Cred cu tarie ca scopul nostru in viata este sa ne gasim fericirea. Sa gasim acea bucatica de rai mult visata, in viata de zi cu zi.

Intrebarea principala pe care mi-am pus-o ani de zile a fost: unde imi gasesc fericirea? 

Una din greselile mele a fost sa o caut intr-o relatie. Pentru ca am gasit un sentiment efemer, e adevarat, de o intensitate nebuneasca, sentiment care in acele momente credeam ca o sa dureze o eternitate. De atunci anii au trecut si mi-am dat seama ca pentru a fi fericit cu adevarat intr-o relatie, trebuie sa fiu fericit singur.

Am incercat in perioadele cand am avut obloane de cal la ochi sa-mi gasesc fericirea in consum. O greseala atat de comuna, incat sunt sigur ca si tu ai facut-o. Partea proasta este ca poti sa consumi limitat, iar la un moment dat cineva va consuma mai mult decat tine sau tu nu vei putea sa consumi indeajuns de mult incat sa-ti satisfaci nevoia, si in scurt timp vei devenii nefericit.

Chestiunea consumului ia forme diferite, de la cat de tare iti e masina pana la cate beri ai nevoie sa te simti bine, intodeauna va venii momentul cand nu vei putea consuma aceasi senzatie de mai multe ori. Cautand fericirea in consum (a se citii dupa caz: bunuri, posesiuni, titluri, diplome, e.t.c.) incet dar sigur devii nefericit, un consumator nefericit. Cat timp poti sa ai cel mai tare model de produs in timpurile noastre? Cinci ani, un an, o luna?

De exemplu iubitorii de tehnologie alearga sa-si cumpere telefoane inainte sa intre la noi pe piata, unii chiar pana in America. Si se simt extraordinar cu noua lor achizitie, dar senzatia nu dureaza mult.  De exemplu cineva care are acuma S5 poate ca e mandru de “jucaria” lui, dar ce o sa faca cand o sa apara S6? Nu o sa-i mai placa telefonul?

Cat despre bani ce sa mai zic? Tu daca crezi ca banii iti aduc fericirea, de ce crezi ca oamenii bogati se sinucid, sau comit crime? Crezi ca un om fericit isi impusca vecinii si copii?

Vreau sa-ti spun clar si simplu ca nu bunurile materiale iti aduc fericirea. Totul difera de capacitatea de absortie: diploma, masina, casa, functia, etc sunt exact ca X beri baute cu un prieten drag. La inceput o sa te simti atat de bine incat o sa iti zici, uite asa vreau sa ma simt intodeauna, si in curand o sa ai dureri de cap infernale.  Fac o comparatie putin fortata intre bani ( si toate avantajele pe care ti le pot aduce) si o betie crunta. La inceput o sa te simti bine, la un moment dat o sa-ti pierzi atentia, nu o sa mai vezi lucrurile cum sunt defapt in realitate, vei intra intr-o stare latenta si in curand o sa ai greturi si dureri de cap.

Sa nu ma intelegi gresit, banii sunt ceva foarte important, si au rolul lor in fericirea noastra, in fericirea de moment. Crede-ma pe cuvant cand iti spun, banii sunt direct responsabili de fericirea de moment, cand ai nevoie de ceva sau cand cel de langa tine are o nevoie. Insa doar atunci.

poiana-florilor1Cautand fericirea in consum am realizat ca m-am indepartat foarte tare de corpul meu. Reconectandu-ma cu propriul corp fericirea imi e data prin simplu fapt ca trec mai usor peste momentele grele, care in ultima perioada m-au cautat destul de des. Pur si simplu faptul ca mi-am format obiceiul de a alerga ma ajuta sa nu mai intru in depresie asa usor, sau daca intru, ies foarte repede.

Ca oameni avem inca o nevoie, nevoia de a fi conectati cu natura. De a respira aer curat, de a simtii mirosurile naturii, de a-i auzii sunetele pe care le-au auzit si stramosii nostri acum sute de mii de ani in urma. Piciorul nostru nu e creat sa calce pe beton plat, priveste-ti talpa si gandeste-te de ce are forma pe care o are.

De cele mai multe ori nu am cum sa ma reconectez cu natura si ma vad prins intre betoane parca de o vesnicie!

Acuma pe bune, ai auzit tu de tarani in depresie? Ma refer la taranii adevarati, care traiau in conexiune cu natura, poate cum erau bunicii si strabunicii nostri. Erau uneori veseli, alteori tristi, suparati, bucurosi, dar niciodata depresivi. Cum ar fi fost sa zica: in toamna asta n-am chef sa lucrez ogorul, ca sunt in depresie :) . Viata curge alfel cand reusesti sa ramai conectat cu natura. 

Stim cu totii ca nu putem sau nu vrem sa traim izolati in cea mai frumoasa poiana montana. Jobul care il avem si obligatiile sociale care ne rapesc pana si uichendurile ne tin departe de natura uneori luni intregi. De aceea o introspectie interioara ne poate ajuta sa fim mai fericiti. Sa ne ascultam interiorul nostru, sa ne auzim si sa ne satisfacem nevoile care urla mute poate de ani de zile.

Fericirea nu vine nici din interior, nici din exterior, ci conteaza cum te raportezi tu la cine esti (pe  interior) la ce ai (exteriorul). 

E foarte adevarat ca ceea ce simti tu conteaza cel mai mult, insa flamand, sarac si dormind pe strazi sunt putine sanse sa fi fericit. La fel de bine, cu toate resursele materiale, conectat cu natura, cu o sanatate de fier dar in singuratate sansele sa fi fericit sunt undeva aproape nule.

Ma mai repet inca odata, fericirea e data de cum te raportezi tu la exterior. Asta tine exact de perceptia ta si de perceptia altora. Din pacate, sau din fericire suntem supusi unui proces prin care sentimentele noastre sunt influentate de ce cred ceilalti despre noi. Nu zic ca nu exista martiri, care mor fericiti in numele credintei, insa pentru restul oamenilor parerile celorlati au o anumita valoare, mai mare sau mai mica, in functie de context.

Si stiu sigur ca asa este, adica daca cei din jurul tau te sustin, te apreciaza si vad partea buna in tine, sunt sanse mari ca pe moment sa fi fericit. Poate pana la finalul vietii.

Consumatorismul zilelor noastre a inlocuit valoarea cu produse sau servicii de alta natura decat cea umana. Chiar cred ca poti sa devii mai fericit daca investesti in tine. Daca te educi, daca inveti cum sa mananci corect, cum sa gandesti mai bine, cum sa nu-i judeci sau critici pe ceilalti. Uneori aceste lucruri costa, dar e o diferenta mare intre a-ti cumpara un model tare de telefon, care ti se poate fura a doua zi, sau a merge la un curs care sa-ti dea o abilitate care sa-ti ramana o viata intreaga.

Cum  am spus mai sus, perceptia e cea care da fericirea! Si daca tu in interior esti negru de suparare, mahnit sau nemultumit, prin consum nu iti vei rezolva aceasta problema. Pe mine m-a ajutat foarte mult sa-mi gasesc bucatica mea de fericire initierea in REIKI.

Nu pot sa garantez ca la tine va functiona, insa la mine a fost ceva genial, ceva ce nu puteam crede inainte. Schimbarea care s-a produs in interiorul meu, si senzatia care am primit-o nu pot fi descrise in cuvinte. Pur si simplu am simtit cum sunt bine :) .

Iti spun de REIKI in primul rand pentru ca in data de 5 iulie o sa fiu co-organizator alaturi de Cristina Udrescu, una din maestrele mele la urmatorul eveniment:  Curs Reiki Usui Ryoho – Gradul I – Cluj -Napoca .

Mai multe detalii poti afla pe blogul ei : http://8infinitiesblog.wordpress.com/ sau pe facebook: https://www.facebook.com/8infinities .

Iti spun cu mana pe inima ca REIKI mi-a schimbat viata in cel mai pozitiv mod! A fost o explozie de bine in interiorul meu, o explozie care s-a revarsat in tot ce ma inconjura si in tot ce faceam. Pur si simplu cand am descoperit REIKI am simtit ca m-am nascut constient de nasterea mea in acelasi corp pe care il aveam si inainte :) .

Numarul de locuri este limitat, adica sunt zece locuri din care deja patru sunt ocupate. Ce pot sa fac eu pentru tine, cel care imi citesti blogul este sa-ti ofer o reducere de 15% in cazul in care vrei sa participi la eveniment.

Scrie-mi un email pe impactpozitiv@gmail.com si iti explic detaliat care este procedura de inscriere si cum poti obtine reducerea.

Eu nu am gasit fericirea nici in interior, nici in exterior, eu am gasit fericirea in actiune!

Sa iti explic de ce am scris mare si cu rosu:
-daca fericirea ar venii din interior flamanzii ar fi fericiti cu burta goala, iar daca ar venii din exterior cu cat o persoana ar avea mai multa bunastare financiara cu atat ar fi mai fericita (presa de scandal e plina de dramele bogatasilor), si stii si tu ca nu e asa;
-daca fericirea ar venii din interior sau din exterior nu te-ar afecta nici vorbele urate nici cele frumoase la adresa ta. Nu ti-ar afecta fericirea faptul ca cineva are o parere nefondata in privinta ta.

Cauta sa gasesti fericire in ceea ce faci, si nu iti vei mai pune intrebarea asta atat de des cum mi-am pus-o eu ani la rand :) .

Cu drag Manu

P.S. Daca iti place acest articol da-i te rog un share :) . Merci!

P.P.S. Locurile pentru eveniment sunt limitate, iar inscrierea se face pe criteriul primul venit, primul servit!

 

Un lucru pe care il avem in comun cu soarecii :)

Servus! Si bine te-am regasit :)

1661903_10152304179433132_1364455478_nButonam facebook-ul si am vazut poza din imagine, unde un sarac pescuieste in rau, si un bogat ii fura pestii din galeata (vezi foto).

In prima faza mi-am zis ca e o preconceptie pe care o au oamenii saraci in legatura cu cei bogati. Si chiar asa si este :) . Insa in acelasi timp mi-am adus aminte de un experiment facut pe soareci, si apoi pe oameni, care a demonstrat acelasi lucru. Oamenii tind sa-si asume roluri, si in functie de context vor exista 3 mari categorii: cei care sunt folositi, cei care ii folosesc pe altii, si cei autonomi.

Prima data hai sa-ti spun despre experimentul facut pe soareci. Mai multe grupuri de soareci au fost puse in urmatorul mediu: intr-o cusca care era impartita in 3 parti. La mijloc era apa, pe o parte soarecii, iar pe cealalta parte bucati de branza. Ca sa ajunga la branza soarecii trebuiau sa inoate, iar spatiul unde era pusa branza nu le permitea sa o manance acolo, asa ca trebuiau sa se intoarca inapoi de unde au pornit. In foarte scurt timp s-au creat urmatoarele categorii: soarecii transportatori, care transportau atat pentru ei cat si pentru alti soareci, soarecii profitori, care isi asteptau victima si ii luau branza, si a treia categorie sunt soarecii autonomi, cei care isi carau singuri branza si nu o imparteau cu nimeni.

Foarte interesant este faptul ca aceste categorii sau creat de fiecare data iar soarecii s-au comportat diferit in functie de confratii lor. Pusi in alte custi soareci s-au comportat ca atare, adica totul a depins de cum au reusit sa se impuna. Cumva aceste categorii sunt setate de natura, iar soarecii au avut doar de adoptat o pozitie, in functie de cum au reusit sa se impuna in fata celorlati. De exemplu unii soareci transportatori dupa ce au fost mutati in alta cusca au devenit autonomi si  unii “profitori” au devenit “transportatori”.

In urma experimentelor pe soareci au iesit urmatoarele procente: 50 % transportatori, 33 % profitori, 17 % autonomi. Mai precis la un numar de  6 soareci, 3 transportau branza si o imparteau ( o imparteau pentru ca erau constransi) cu inca 2 profitori ( profitorii isi asteptau  la mal victima si mancau apoi linistiti branza ) si 1 soarece autonom, care inota singur si manca singur.

Dupa ce au facut de mai multe ori experimentul pe soareci, si au ajuns sa fie siguri de aceste rezultate, cercetatorii au facut acest experiment si pe oameni. Cercetarea a avut loc intr-un campus studentesc, unde subiectii(studentii din campus) au permis cercetatorilor sa ii filmeze fara sa stie scopul experimentului. Ei (studentii) trebuiau sa adune puncte in cadrul unui joc, iar punctele puteau fi adunate pe doua cai, prima era sa joace jocul si sa acumuleze puncte,iar a doua era sa le ia de la cei care le obtineau in urma jocului. In joc punctele erau reprezentate de jetoane colorate, iar la finalul zilei fiecare participant la experiment trebuia sa prezinte cercetatorilor un numar de jetoane pentru a incasa o  suma de bani.

La fel ca si in cazul soarecilor, si in grupurile de studenti s-a intamplat acelasi lucru. Adica procentele au ramas la fel, aprozimativ 65% dintre studenti au ales sa joace jocul si sa obtina puncte in felul acesta. Din acestia doar 15% au reusit sa-si pastreze punctele pana la finalul zile, pentru ca 50% au fost constransi sa le imparta cu ceilalti 35% care au ales sa nu joace si doar sa profite.

Experimentul a fost repetat, studentii find impartiti in camere diferite. In urma noii impartiri, in fiecare camera a fost pusa o singura categorie de studenti, adica in unele camere au fost pusi doar “profitori”, in altele doar “autonomi”, si in altele doar “transportatori”. S-a observat acelasi lucru ca si in cazul soarecilor, rolurile s-au schimbat in functie de oamenii din camera. Partea frumoasa a experimentului a fost ca in momentul cand s-a facut o noua impartire, roluri au ramas la fel in procente. Atat in camerele cu profitori, cu autonomi cat si in cele cu transportatori in scurt timp s-a ajuns inapoi la 3 categorii reprezentate in procente ca si inainte, adica 50 % transportatori, 35 % profitori si 15 % autonomi.

Despre acest experiment poti citii cartea lui Serge Ciccotti - 150 de experimente in psihologie pentru cunoasterea celuilalt.

Deci, in concluzie, fara sa ne educam ne vom comporta la fel ca si soarecii. Ne vom lasa instinctele sa actioneze, si vom incerca sa ne pozitionam intr-o pozitie cat mai buna pentru noi.

Ce cred eu despre oamenii bogati, raportat la acest experiment este ca cei bogati sunt cei care aleg sa devina autonomi. Bogatie nu iti va fi data de faptul ca tu depinzi de altcineva. De exemplu, daca “saracul” din poza ar alege sa isi acopere galeata “bogatul” nu ar mai avea sansa sa-i fure pestii. Adica poza nu reprezinta decat o functionalitate a societatii in care traim.

Nu bogatii fura, fura cei care aleg sa fure!

Vorbind franc, Romania incepand cu 1990 a fost taramul tepelor si al tunurilor la scara nationala.  Chiar imi aduc aminte de perioada de isterie generata de  Caritas. Eram trecut de 7 ani, si mintea mea vedea anumite lucruri si le intelegea ca atare cu rationamentul varstei. Ce-mi aduc eu aminte de atunci e ca unii au castigat, iar altii au pierdut atat de mult incat nu au reusit niciodata sa se mai puna pe picioare. Chiar il cunosteam pe un nefericit care si-a vandut apartamentul si masina ( pentru cei care nu stiu, pe atunci o masina, respectiv Dacia 1310, valora aproape cat un apartament) ca sa se imbogateasca la Caritas, si a pierdut tot.

Dupa Caritas au urmat multe tepe la nivel national, nu are rost sa intru in detalii, daca vrei sa te informezi netul e plin cu informatii despre asta. Ce vreau eu sa spun este ca toate aceste lucruri s-au intamplat datorita nivelului scazut de educatie fianciara pe care il aveau oamenii din Romania acelor vremuri. Fiind crescuti intr-un sistem totalitar cu o economie centralizata, oamenii aveau de cele mai multe ori un nivel scazut de educatie financiara, era de ajuns ca sa le explici ca un lucru functioneaza in Germania si ca acum a ajuns si la noi, si era vandut.

Lumea a evoluat mult de atunci, fie ca a vrut, fie ca nu. Insa majoritatea am ramas cu preconceptii implementate in subconstientul nostru. Una dintre acestea ar fi ca oamenii bogati fura.

Este destul de normal ca aceste preconceptii sa fi avut doza lor de adevar in 1985 de exemplu, atunci cand m-am nascut eu. In anul acela erau cozi interminabile, ca sa iti iei o butelie pentru aragaz trebuia sa ai relatii. Pentru lapte praf, carne sau portocale trebuia sa ai relatii. Acum pare absurd, dar aceste lucruri chiar se intamplau. Vanzatoarea de la alimentara era o persoana cu un statut ridicat in societate doar pentru ca putea sa puna deoparte un salam pentru tine. Sistemul fura, si oamenilor li se parea normal sa fure sistemul. Nici macar nu aveau intiparit in constiinta lor ca fura, pur si simplu considerau ca prin mici furtisajuri isi fac singuri dreptate. Cine lucra la brutarie fura paine, cine lucra la strung fura suruburi, cine lucra la croitorie fura haine, e.c.t. Apoi se faceau anumite trocuri, pentru ca banii nu aveau valoare. Degeaba aveai salar mare, cand tu nu aveai ce sa faci cu banii. Pe deasupra granitele erau inchise, asa ca pur si simplu, cred ca de plictiseala te apucai sa economisesti la C.E.C.

Am facut aceasta prezentare sumara a sistemului financiar din perioada comunista ca sa iti arat de unde ne provin noua anumite  convingeri limitative in legatura cu banii. Si cea mai grava convingere limitativa care este intiparita in subconstientul aceste natiuni este ca oamenii bogati fura.

Nu zic ca anumiti oameni bogati nu fura, defapt nici macar nu ma intereseaza lucrurul acesta. Pana la urma furand nu perpetuezi valoare, poti doar sa perpetuezi obiceiul de a fura si de a-l transmite mai departe generatiilor viitoare. Dar nu in felul acesta construiesti o bogatie pe termen lung. Iti spun acestea pentru ca eu cunosc zeci de oameni care au ajuns bogati fara sa fure nici macar un cent.

Ieri de exemplu vorbeam cu un prieten, un antreprenor, un om care a ales sa aduca valoare societatii prin ceea ce face. Si fiindca eram prinsi in discutie a uitat sa plateasca rosiile la aprozar (daca ai sute de mii de euro in cont nu inseamna ca rosiile pe care le mananci au lipite pe ele cristale swarovsky, prietenul meu vazand rosiile i s-a facut pofta sa manance ceva bio :) ) . In momentul in care a constientizat acest lucru, s-a intors inapoi sa le plateasca, cerandu-si scuze ca fiind prea prins in discutie a uitat.

Ei bine, ca sa te intreb: cati bani crezi ca a furat Bill Gates? Dar Steve Jobs? Si ca tot e pe val, respectele mele pentru Simona Halep, cati bani crezi ca a furat ea? Te intreb acest lucru pentru ca daca nu stii Simona Halep a aduna o avere din tenis, de exemplu anul trecut, in 2013 a castigat peste 1.000.000 de dolari americani.

Nu o sa te contrazic da o sa-mi spui ca anumiti oameni profita de pe seama altora. Chiar ca sa-ti dau dreptate ti-am prezentat experimentul de mai sus. Acest lucru se intampla prin natura noastra animalica, care poate fi schimbata prin educatie continua.

Nu oamenii bogati fura, hotii fura. Si daca anumiti hoti ajung bogati iar altii la inchisoare e pur si simplu o consecinta a actiunilor lor. Insa ce e grav in societatea noastra e ca anumiti hoti inca fura la scara nationala si noi ca popor ne comportam asemenea unei turme de oi. Bineinteles, nu toti, doar cei care alegem sa nu evoluam.

Spun ca ne comportam asemeane unei turme de oi pentru ca oile isi accepta soarta. Nu stiu daca ai fost vreodata la o stana, sa vezi exact despre ce vorbesc, dar sunt sigur ca stii ca ciobanii se imbraca in piei de oaie. La stana, sacrificiile se fac in mod public, adica o oaie e taiata in fata celorlalte, iar ele privesc si continua sa nu faca nimic. Asa sunt oile. Fericite ca mai au inca o zi in care pot sa mai pasca, indiferent ca sunt mulse, omorate/mancate si private de libertate.

Partea frumoasa este ca noi avem posibilitatea sa iesim din turma. Pas cu pas. Si la un moment dat, vom fi mai multi cei care am decis ca nu vrem sa facem parte din turma decat cei care nu au curajul sa faca acest lucru.

Eu am decis ca nu mai vreau sa fac parte din aceasta turma. Nu vreau sa raman blocat la confortul de oaie. A fost o decizie pe care am luat-o cu multi ani in urma, dar care mi-am asumat-o de curand. Zic de curand pentru ca doar de cativa ani lupta a devenit reala. Pana la un moment dat am facut parte din sistem, am facut o facultate, un master, si printre altele am fost angajat.

Sa nu ma intelegi gresit, nu e nimic rau in a fi angajat. Insa ce putea mie sa mi se intample rau era daca acuma imi vindeam libertatea unei banci. Cunosc atatea cazuri de oameni care nu mai au vise doar din cauza ca au un credit care ii obliga sa poarte obloane. Acesti oameni ajung sa  vada toate lucrurile care li se intampla in viata doar prin prisma creditului pe care il au ei de platit.

Exact, in momentul in care ti-ai vandut libertatea pentru un credit, optiunile se limiteaza. In trecut, ca si un angajat cu venituri bunicele, tanar si promitator, bancile imi propuneau cele mai bune credite. Serios, prin posta, prin mail, si fata in fata cand ajungeam intr-un ghiseu. La un moment dat chiar am cochetat cu ideea, am depus actele la banca si trebuia doar sa-mi pun semnatura. Apoi m-am intrebat, chiar am nevoie de banii respectivi? Si raspunsul a fost: NU. Nu vruiam sa-mi cumpar nimic, era vorba de un card de credit. Care imi oferea posibilitatea de a avea tot timpul o suma de bani la dispozitie. Din fericire am refuzat sa fac acest lucru.

Da, nu sunt bogat ca am refuzat sa-mi fac card de credit, insa  maine daca mi se ofera oportunitatea sa stau timp de o luna sa invat ceva care sa ma ajute pentru intreaga viata pot sa spun DA. Sa-mi clarific ideea, majoritatea oamenilor care au credit la banca, din cauza educatie financiare precare nu pot sa-si permita sa ramana fara job doua luni. Lumea lor s-a limitat in halul acesta. Si acuma sa fim seriosi, nu vorbesc despre cei mai saraci oameni. Am prieteni care castiga undeva la peste 1000 de euro lunar, dar au credite de 500 euro, plus cheltuieli de inca 300 si in felul acesta muncesc ca sa traiasca. Traiesc ce-i drept la un nivel mai ridicat decat majoritatea populatie, dar pentru inca cel putin 10 ani sunt putine sanse sa isi permita ca doua luni sa nu mai lucreze.

Cred cu toata inima ca e foarte ok sa muncesti :) . Insa cand vine vorba despre faptul ca in timp ai ajuns sa-ti urasti jobul, sa-ti urasti diminetile, sa-ti urasti ceasul desteptator, sa urasti traficul matinal si tu nu iti permiti sa evoluezi doar din cauza unui credit, atunci e o problema.

Zic ca e o problema pentru ca tu nu iti mai dai voie sa-ti accepti evolutia. Da, e ok ca timp de 5 ani sa ai un anume job. Insa nu e ok daca dupa 5 ani iti dai seama ca jobul respectiv a fost doar o etapa in evolutia ta, si ca acuma te-ai simtii mult mai bine daca ai face altceva si nu poti sa faci lucrul acesta doar din cauza unui credit.

Studiul despre care am vorbit este facut in cel mai profesionist mod. Deci da, 50 % din populatie e abuzata de 35 %, iar 15 % sunt autonomi. Asta se intampla in mod natural, si fara educatie. Din cei 35 % care sunt profitori, poate doar 2, 3% sunt bogati, adica averile lor transformate in bani au multe zerouri la sfarsit.

Insa mare parte sunt doar gainari, care fac tot ce fac datorita sistemului.  Daca nu ma crezi vreau sa te intreb, cunosti pe cineva care a oferit spaga politiei rutiere? Eu am vazut acest lucru de mai multe ori, si imi asum ce zic acuma. Pur si simplu. sistemul era facut in asa fel (vorbesc la trecut pentru ca imi doresc ca lucrurile sa nu mai fie cum au fost) incat soferii sa fie impacati ca dau spaga si isi pastreaza permisul iar politisti de la rutiera sa fie impacati cu ideea ca desii incalca regulile, sunt remunerati corect pentru treaba grea pe care o fac ei.

Sper ca tie, cel care crezi ca toti oamenii bogati fura, ti-am oferit o noua viziune. Nu o sa te contrazic daca o sa-mi spui de X-lescu care e bogat si fura, probabil ca ai dreptate. Insa adevarul este ca hotii fura, nu oameni bogati. Si e normal pana la urma ca anumiti  hoti sa ajunga bogati, din moment ce nu au fost prinsi. Ce nu e normal e ca ei sa fie prinsi asupra acestui lucru iar noi ca prosti, sau ca oile, sa nu luam nici o atitudine.

Ca ultima argumentatie de final, crezi ca cineva care are o avere de peste 1.000.000 de euro e bogat? Eu asa cred, adica sa am acuma un milion de euro mi-as permite sa fac anumite lucruri la care doar visez. Ei bine, Simona Halep are o avere de peste 1.000.000 de euro. Crezi tu ca ea din moment ce este un om bogat, a furat ceva ca sa ajunga sa detina averea respectiva?

O zi maxima!

Cu drag Manu
impactpozitiv@gmail.com

P.S. Daca iti place acest articol da-i te rog un share. In felul acesta, impreuna putem reusi sa deschidem mintea cat mai multor oameni :) . Merci

P.P.S. Mi-ar fi placut sa fie mai scurt articolul, stiu ca timpul e o resursa limitata, insa anumite lucruri trebuie exprimate cat mai complex, ca sa nu existe dubii :)

 

 

 

Cum sa scapi de depresie si anxietate cu ajutorul propriului corp

M-am hotarat sa scriu acest articol despre cum putem sa scapam de depresie si anxietate deoarece si eu am fost mult timp prins in aceasta capcana.

imagesDespre depresie toata lumea stie cate ceva. Pe scurt definitia mea e urmatoarea: (depresia) e starea aceea in care ai un nivel foarte scazut de: energie, stima de sine, pozitivism, speranta, si preferi sa nu iti da-i tu tie sanse corecte. Mintea cauta explicatii si motive prin care  sa iti arate de ce nu vei reusii, nu solutii care sa te duca undeva…

Am avut o perioada lunga de depresie, si din cauza ca eram afundat in acea stare, preferam sa nu vorbesc cu nimeni. Si bineinteles, refuzam ajutorul prietenilor si al familiei, iar prin comportamentul meu reuseam sa-i tin cumva la distanta. Nu are rost sa intr-un in detalii, cert este ca starea mea avansata de depresie a fost undeva prin 2011.  A venit apoi o intamplare care nu mi-a dat de ales, asa ca am hotarat sa ies din acea stare prin forte proprii. Mintea mea refuza sa vada alte solutii, acum stiu ca as fi putut scurta acea perioada  daca as fi acceptat ajutorul cuiva.
Nu recomand lucrul acesta(sa incerce sa iasa din depresie fara ajutorul cuiva) decat celor care vor sa experimenteze :) . Trebuie sa intelegi ca mintea mea nu functiona cum trebuie, si nu vedeam multe lucruri care erau fix sub nasul meu.

Unul dintre cele mai inteligente lucruri pe care le-am facut atunci a fost ca am inceput sa citesc. Am renuntat sa mai citesc carti despre altcineva/altceva, si am inceput sa citesc carti despre mine. Adica sa studiez comportamentul uman. Si in felul acesta am aflat unele lucruri care imi spuneu clar: “e foarte simplu sa scapi de starea asta!” Mult mai greu a fost insa sa pun in practica ce citeam.

Pentru a scapa de depresie sau anxietate cu ajutorul propriului corp e foarte usor. E foarte usor pentru cei ce vor, insa trebuie sa ti minte ca cei aflati in depresie de cele mai multe ori nu vor sa faca acest lucru. De aceea tu, cel care citesti acest articol fi atent la felul in care te vei exprima fata de cineva aflat intr-o asfel de stare, pentru ca in mod natural iti va refuza ajutorul.

Sunt doua metode simple prin care poti sa scapi de depresie sau anxietate folosindu-te de propriul corp:

1. Fa cat mai mult sport!

Ideea cu sportul e simpla. In timp ce facem miscare corpul nostru elimina toxinele iar creierul secreta  anumiti hormoni  responsabili cu senzatia noastra de fericire.

Ei dar cum sa convingi un depresiv care vrea sa stea inchis in casa, daca se poate si pe intuneric, sa faca asta? Nu am raspuns la aceasta intrebare, pentru ca fiecare persoana e diferita.

2. Pozitioneaza-ti corpul ca si cum ai fi agatat intr-un cuier. :)

Ce inseamna asta? Inseamna ca tot timpul sa ai spatele drept si “capu’ sus”.  Prima oara am auzit despre acest concept in cartea lui Serge Ciccotti – 150 de experimente in psihologie pentru cunoasterea celuilalt.

Experimentul din care am aflat eu acest lucru era destul de simplu. Un grup de subiecti aveau  de descris mai multe activitati, printre care era si urmatoare, plasata in context in asa fel incat ei sa nu-si dea seama care e scopul experimentului. La un moment dat au primit teme diferite. Au fost impartiti in doua, o parte trebuia sa se gandeasca  cu intensitate pentru cateva momente la viermi si apoi sa-si descrie starea de spirit. Ceilalti s-au concentrat pe pasari.

Cei care s-au gandit la viermi si-au descris starea de spirit mult mai negativ decat cei care s-au gandit la pasari.

In urma observatiilor cercetatorilor ( nu erau britanici :) ) subiectii si-au modificat pozitia corpului in functie de gandurile lor. Cei care s-au gandit la pasari si-au ridicat privirea in sus, respectiv si-au indreptat corpul, iar cei care s-au gandit la viermi si-au indreptat privirea in jos si au adoptat o pozitie cu umerii putin trasi.

Gandurile influenteaza corpul. Fiind interesat de subiect am aflat apoi ca lucrul acesta functioneaza si invers. Adica daca adopti o anumita pozitie, sentimentele si emotiile percepute de creierul nostru pot fi modificate printr-o simpla indreptare sau aplecare a pozitiei corpului.

Deci, dupa ce am aflat ca mintea mea nu e atat de destepta pe cat credeam( :)  ) am inceput sa-mi tin spatele drept si sa privesc in sus. Era foarte dificil, mai ales dupa ce am stat o perioada indelungata cocosat, si cu privirea in pamant. Incercam pentru o vreme, apoi uitam si ma trezeam iarasi in pozitia initiala, pozitia pe care vruiam sa o schimb.

Insa cu putin efort starea mea s-a schimbat radical in cateva saptamani. Ca sa fiu focusat si sa nu-mi atintesc privirea in jos am inceput sa “studiez” acoperisurile cladirilor pe langa care treceam.  Facand asta repetitiv, la un moment dat corpul meu s-a obisnuit sa stea drept, iar mintea mea a inteles ca nu mai are de ce sa fie deprimata pentru ca ea stie ca atunci cand sunt deprimat eu privesc in jos si am umerii trasi.  Deci nu mai era cazul :) .

Ideea principala a acestui “stai drept ca si cum ai fi agatat intr-un cuier” este ca, chiar functioneaza; atat pe termen lung cat si pe termen scurt. Pe termen scurt am aplicat aceasta metoda pe o buna prietena, care era intr-o stare destul de proasta. Am rugat-o sa ma ajute sa fotografiem turnurile bisericilor din oras.  In felul acesta am convins-o ca face ceva pentru mine, si timp de cateva ore fara sa isi dea seama si-a schimbat pozitia corpului si bineinteles si starea. Si cumva, schimbandu-si starea si corpul i-a ramas mai pozitiv pentru o vreme.

C01-Confidence-198x300Aceasta este cea mai simpla si cea mai eficieta metoda prin care poti sa-ti schimbi starea interioara, din negativa in pozitiva. Poate ca nu vrei sa ma crezi, dar incearca sa te pozitionezi ca si persoana din imagine si incearca sa fi trist sau sa ai ganduri negative pentru intreaga perioada cat stai in aceasta pozitie.

Iti spun eu ca iti va fi imposibil. Mintea noastra nu e chiar atat de desteapta pe cat credem, pur si simplu creierul va primii semnale ca suntem plini incredere si va produce substantele pe care le produce si in mod natural cand avem aceasta postura.

Este simplu, asa-i?

Daca cunosti pe cineva care e in depresie si vrei sa-l ajuti sa scape de aceasta stare in primul rand nu-i spune ce vrei tu sa faci( ca tu vrei sa-l scoti din acea stare). Daca ii vei spune de la inceput exista riscul ca persoana respectiva sa interpreteze gresit gestul tau, sau sa devina reticienta.

Deci, ce ai tu de facut? Roaga persoana respectiva sa te ajute cu ceva, si eventual spune-i inainte cat de mult conteaza ajutorul ei pentru tine. Daca te intreba de ce conteaza asta pentru tine, poti folosii un mic truc, dandu-i urmatorul raspuns: numai tu sti cat de bine se pot simti oamenii in compania ta :) .

Poti sa folosesti aceasta metoda de mai multe ori, pana cand persoana respectiva va iesii complet din starea negativa in care se afla.

Daca ai nevoie de alte sfaturi pe acesta tema nu ezita sa-mi scrii pe mail: impactpozitiv@gmail.com si iti voi raspunde in cel mai scurt timp posibil.

Cum iti spuneam la inceputul acestui articol, blestemul s-a transformat in binecuvantare, adica invatand cum sa ies singur din acele stari, acum am capacitatea de ai ajuta si pe altii sa faca acest lucru.

Am invatat despre limbajul nonverbal, si cat de important este nu doar cand comunicam cu ceilalti, ci si cand comunicam cu noi insine.

Pe acesta cale te anunt ca la finalul acestei luni sau la inceputul lunii viitoare voi organiza  in Cluj Napoca impreuna cu Horia Radu un workshop despre comunicarea nonverbala.

Voi revenii cu detalii despre curs.

Cu drag Manu
impactpozitiv@gmail.com

P.S. Daca iti place acest articol da-i te rog un share pe facebook. In felul acesta poti ajuta persoane care in aceste momente sunt in depresie.

 

Povestea degetului taiat

Povestea degetului taiat sau cand e bine sa acceptam ajutorul si cand nu!

Cu toti am fost pusi in situatia cand cineva ne-a ajutat, ne-a oferit ceva si apoi ne-a “scos ochii” cu asta.

Am sa-ti spun o poveste care imi place mult prin dramatismul ei :) . O poveste din care avem de invatat despre relatii, cat si despre cui sa-i acceptam ajutorul cand avem nevoie:

Undeva, intr-un sat izolat de munte unui om i s-a infectat un deget. Si fiindca nu exista nici un fel de punct sanitar, a vrut sa mearga in cel mai apropiat oras la spital. Atunci un cuscru de-al lui i-a spus: “Stai linistit, ca stiu eu un leac, si in cateva ore vei scapa de infectie”. Omul nostru a primit ajutorul, si ca prin minune, in cateva ore a scapat de infectie.

Din ziua aceea ori de cate ori se intalnea cu cuscrul lui acesta tinea sa-i aminteasca: “Daca nu eram eu, acuma erai fara deget!” . Il striga de la distanta si avea grija sa auda cat mai multa lume, mai ales daca erau intr-un loc public incepea un adevarat show, despre ce serviciu important i-a facut.

Treaba asta a continuat pana in momentul cand omul nostru nu a mai suportat, si-a taiat degetul si i l-a dat cuscrului spunandu-i : “Tu l-ai salvat, tu sa ai parte de el!”.

Mi se pare foarte relevanta aceasta poveste pentru ca aud frecvent  replici de genul: “Daca nu eram eu, erau pe nicaieri!” , “Fara mine ar fi ramas un/o coate goale!”, “Acuma se crede important/a, dar a uitat cand a avut nevoie de ajutorul meu!”, E.T.C.

Replicile de acest fel, de obicei sunt aruncate de oameni imaturi, care se las condusi de un EGO indiferent. Spun EGO indiferent pentru ca nu ajuta pe nimeni, nici pe cel care spune replicile, nici celui careia ii sunt adresate.

Cred cu tarie ca e foarte important sa acceptam ajutorul cand avem anumite blocaje, pentru ca in acele momente mintea noastra pur si simplu refuza sa vada o solutie.

Ce solutie sa gasesti pentru tine, in conditia in care tu crezi ca nu exista solutii?

Imi amintesc si acum de o situatie in care eu prins in context am dezvoltat scenarita, si mi-am facut un intreg roman in cap din cauza unei intamplari banale. Nu am putut sa dorm aproape deloc o noapte intreaga. A doua zi un prieten m-a intrebat ce am patit, si dupa ce i-am detaliat situatia mi-a explicat foarte simplu unde am gresit,  dandu-mi o replica geniala: “E doar in capul tau man!”.

Insa imi amintesc la fel de bine cand intr-o situatie similara, un asa zis prieten a fost curios ce e cu mine. Dupa ce m-a ascultat, a schimbat repede subiectul. A vorbit despre orice altceva, si apoi le-a povestit mai multor cunoscuti situatia mea, denaturata in felul urmator: “Voi va dati seama ce important ma crede asta?”.

Relatiile nu sunt facute sa dureze o vesnicie, sunt facute sa dureze exact atata timp cat ambii parteneri sunt impacati cu ceea ce ofera si cu ceea ce primesc.

Fiecare ofera ce vrea din ceea ce poate.

Insa majoritatea primesc lucruri pe care nu le doresc pentru ca asa e politicos, pentru ca asa se face, pentru ca asa este social acceptat.

Si in felul acesta ne trezim ca acceptam lucruri de care nu avem nevoie si care nu ne folosesc la nimic. In plus, avem o datorie sociala, fata de o persoana pe care poate nu o agreem.

Acuma poate te intrebi, cum ar fi sa-i refuz cadoul X-leascai, daca o sa se supere?

Ei, daca o sa se supere, o sa ramana suparata o anumita perioada. Si cam atat, poate ca nu o sa mai vorbeasca cu tine si o sa se rupa o relatie care oricum nu iti facea bine.

Tu trebuie sa-ti dai seama singur( trecand peste nevoia urgenta de ajutor) daca vrei sa accepti, sa primesti ceva de la o anumita persoana. Tu singur esti responsabil daca ii vei spune: “Da, multumesc!” sau “Nu, chiar nu pot sa accept!”.

Si cand faci asta trebuie sa tii cont de urmatorul aspect, oamenii simt. Adica ma refer ca daca nu iti place de o anumita persoana, si tu spui “Da multumesc!”, lucrul acesta o sa se simta. La fel cum, daca o sa spui, “Nu, chiar nu pot sa accept!”, dar in sinea ta ai vrea sa primesti acel lucru, si asta o sa se simta.

Cum era daca omul nostru, in loc sa primeasca ajutorul cuscrului sau mergea la spital? Poate ca platea o anumita taxa si pierdea timp cu transportul, dar scapa de o frustrare atat de mare incat pana la urma a renuntat de bunavoie la deget.

Bineinteles, din context se poate intelege, el era cuscrul lui. Deci el este responsabil pentru ca a acceptat ajutorul, se presupune ca ii cunostea destul de bine caracterul, avand in vedere ca traiau intr-o comunitate mica si izolata.

In concluzie, mai bine spui: “Nu, chiar nu pot sa accept!” cu riscul de a pierde o relatie, decat sa te trezesti dator unui om care nu te respecta si care nu-ti respecta valorile. Si asta doar pentru ca ai acceptat un lucru care ti-a fost oferit, pe care poate tu l-ai acceptat chit ca ai avut sau nu nevoie, doar pentru ca asa e politicos, pentru ca asa se face, sau pentru ca asa era contextul social.

Tu ce crezi? E bine sa accepti ajutor sau cadouri de la oamenii care nu-ti respecta valorile?

Cu drag Manu
impactpozitiv@gmail.com

P.S. Daca iti place acest articol, da-i un share pe facebook. Merci :) .

 

Povestea sarpelui, sau cand e bine sa ajuti si cand nu?

Zilele trecute m-am vazut pus in situatia de a ajuta si de a cere ajutorul. Si mi-am adus aminte de o poveste pe care o stiu din copilarie. Am sa ti-o spun exact asa cum mi-o amintesc (am spus-o de foarte multe ori si unele cuvinte imi apartin, dar morala a ramas aceeasi):

Un om avea de mers la un targ. Fiindca targul era departe si el mergea pe jos a luat-o pe scurtatura, adica prin padure. La un moment dat a auzit un strigat de ajutor si a mers in directia sunetului. In curand a zarit un copac in flacari, iar in varful copacului un sarpe. Atunci sarpele i-a zis: ajuta-ma om bun, si te voi rasplatii cum pot eu mai bine. Omul nostru a luat o prajina, a intins-o pana in varful copacului iar sarpele s-a incolacit pe prajina si apoi la gatul binefacatorului sau.

Dupa ce s-a vazut salvata, taratoarea i-a zis: omule, fiindca mi-ai salvat viata te voi musca de gat si te voi omori, caci asa stim noi serpii sa rasplatim mai bine. Eroul nostru nu a fost de acord cu gandirea sarpelui, asa ca au decis sa mearga la judecata, si au hotarat ca prima faptura care le va iesii in cale sa le fie judecator.

2Au mers impreuna, omul cu sarpele incolacit la gatul lui pana ce au iesit din padure. Imediat la marginea padurii era un bou la pascut. I-au spus povestea si l-au insarcinat pe el sa la fie judecator. Dupa ce a rumegat de cateva ori boul le-a spus: eu de sapte ani trag in jug pentru stapanul meu. Am muncit in fiecare zi, fara sa ma plang niciodata. Stapanul meu isi insoara unul dintre feciori, si acum doua saptamani l-am auzit zicand ca ma va taia la nunta. Sarpe, ai dreptate!

Cand sarpele se pregatea sa-si infiga coltii in jugulara omului, acesta i-a spus: sarpe, crezi ca ne-ar sta bine, tu cu agerimea si iscusinta ta, iar eu cu dibacia mea, sa ne lasam judecati de un bou? Auzind acestea, taratoare a fost de acord sa caute un judecator mai breaz.

Au mai mers ei ce au mers si au vazut un magar batran dormind la umbra unui copac. I-au spus povestea si magarul a zis: eu de 20 de ani il slujesc pe stapanul meu. Am invatat sa merg singur de acasa pana la stana, si niciodata nu m-am abatut de la drum. Plecam incarcat si ma intorceam incarcat, an dupa an, pana ce am imbatranit. Acum si-a luat un magar tanar si din pielea mea vrea sa-si faca cizme si opinci. Sarpe, fa ce ai de facut!

In acel moment a urmat aceasi intrebare grea pentru orgoliul sarpelui, parca nu ii venea sa se lase judecat de un magar batran, asa ca a zis: omule, de data asta, dar doar de data asta, cautam un alt judecator.

DSCF4526Nici nu s-au departat bine de viitoarele opinci, cand in cale le-a iesit o vulpe. I-au spus si ei intamplarea, iar aceasta a pufnit in ras si a spus: eu chiar am lucruri mai bune de facut decat sa ma amestec in jocurile nebunilor. Eu nu cred nici o iota din ce imi spuneti voi. Atunci si omul si sarpele au inceput sa-i explice deodata tot ce s-a intamplat, si intr-un moment cand sarpele nu era atent, vulpea i-a tras cu ochiului eroului nostru. Dupa ca i-au explicat de cateva ori, si s-au jurat ca este adevarat ce spun, vulpea a zis: eu nu pot sa judec pana nu cred ce-mi spuneti, iar eu nu cred ca tu sarpe, care nu ai brate ca si omul, si nici gheare ca si mine te poti urca intr-un copac. Pana nu imi dovesti asta, eu cred ca voi sunteti fie nebuni, fie mincinosi.

Ca sa-i dovedeasca vulpii ca nu erau nici nebuni, nici mincinosi s-au intors in padure, iar sarpele s-a coborat de pe gatul omului si s-a urcat intr-un copac. Atunci vulpea a strigat: fugi! Au fugit adanc in padure, iar cand si-au dat seama ca sunt in afara oricarui pericol omul nostru i-a spus vulpii: zi-mi cum sa te rasplatesc ca mi-ai salvat viata? Pot sa-ti dau bani, pot sa-ti dau terenuri, zi-mi numai ce vrei, ca daca nu erai tu, eu acuma nu mai eram aici! Vulpea i-a zis ca nu are ce face cu bani sau terenuri, dar ca doua, trei gaini ar fi exact pe gustul ei :) .

Au mers pana la casa omului, si acesta i-a zis vulpii sa il astepte langa poarta pentru ca are niste caini foarte rai, si nu crede ca o poate apara de ei. Patitul nostru a fugit in casa, si-a luat femeia in brate si i-a spus tot ce ii s-a intamplat. Auzind nevasta lui acestea i-a zis: cum sa-i dai vulpii gainile mele? Ai mers in targ si eu ti-am zis sa iei cele trebuincioase in gospodarie, iar tu te intorci cu mana goala si pe deasupra mai vrei si sa dai din casa? Daca ii dai vulpii gainile noastre nu mai ai tara de trait cu mine! Daca vrei sa ne intelegem si de acum incolo, ii pui vulpii un caine intr-un sac si ii spui in felul urmator: Nevasta mea e o femeie patimasa, si daca o sa vada pene de gaina pe langa curtea nostra o sa dea drumul la dulai, si acestia o sa-ti ia urma, asa ca ti-am pus un purcel de lapte in sac. Rogu-te, deschide-l mai departe de casa, ca la cat bine mi-ai facut nu vreau sa te prinda cainii mei!

Omul a facut ce i-a zis femeia lui, doar ca a avut grija sa puna in sac un caine mai mic, care sa nu poata sa-i ia viata vulpii. Asa ca binefacatoarea lui, in loc de purcel sau gaini s-a trezit cu un caine mai mic care  a smotocit-o si a alergat-o adanc in padure.

Sper ca ti-a placut povestea :) .

Mi-e mi-a placut extrem de mult, adica de prima oara cand am citit-o m-am indragostit de ea. Apoi am zis-o de multe ori, pana a ajuns in aceasta varianta :) .

Cum iti ziceam si la inceput, in ultima perioada am fost pus in postura de a ajuta si de a cere ajutorul. Am fost pus in postura de a ajuta persoane care mi-au cerut ajutorul si persoane care nu mi-au cerut acest lucru. Am cerut ajutor dintr-o parte si l-am primit din alta parte.

“Mai mult decat oricand ma feresc de logica. Daca profesorul imi demonstreaza ca focul nu arde carnea, intind mana spre vatra si aflu, fara ajutorul logicii, ca rationamentul lui pacatuieste pe undeva.” Antoine de Saint-Exupery

Comform unor concepte de dezvoltare personala nu e ok sa ajuti decat daca ti se cere. Chiar am citit o “stupizenie” de articol, care spunea in felul urmator, nu e ok sa dai ajutorul cuiva niciodata daca nu ti se cere. Nici chiar daca tu stii ca langa tine e gura de canal fara capac, afara e intuneric, iar in apropiere e cineva care nu stie acest lucru si e la un pas sa cada in groapa.

Se dadeau tot felul de explicatii, cu scenarii foarte putin probabile. Una dintre ele (explicatii exemplificate) suna in felul urmator: tu nu ai de unde sa stii daca in groapa nu e cumva o geanta cu un milion de euro, si ca avertizandu-l pe cel care  ar urma sa cada in ea il privezi de un milion de euro. Sau ca tu nu ai de unde sa stii daca cel care urmeaza sa cada nu are de gand sa comita un viol, iar tu salvandu-i viata nenorocesti alta viata.

Si acum intrebarea mea referitor la cele discutate in legatura cu gura de canal: dar daca omul care urmeaza sa cada, e un om obisnuit, in canal nu e nici o geanta cu un milion de euro, vei putea traii toata viata cu constiinta impacata ca nu ai dat o mana de ajutor?  Si din acesta cauza un om nevinovat a murit, sau mai rau, a ramas paralizat pe viata, si din cauza ca tu nu ai facut nimic el se va simtii pentru restul zilelor o povara pentru familia lui?

“E bine sa te induiosezi de nenorocirea prietenilor tai, dar mai bine este sa le vii in ajutor.” Voltaire

Cred din toata inima ca e ok sa dai o mana de ajutor chiar daca nu ti se cere. Si mai cred ca cel mai ok lucru, atunci cand ajuti fara sa ti se ceara ajutorul e sa ajuti din suflet, adica sa nu ceri nimic in schimb.

Iar cand ti se cere ajutorul fi atent cui il oferi, caci s-ar putea ca atunci cand spui da dorintele altcuiva sa spui nu dorintelor tale.

De acea ti-am spus poveste omului si a sarpelui. Mare atentie pe cine ajuti, si cum ajuti. Mare atentie cand cineva iti promite ca te va rasplatii cum poate el mai bine, caci daca va fi un “sarpe” nu te va minti, ci chiar asa stie el sa rasplateasca!

Cand ajuti necunoscuti sa nu uiti de ce a patit vulpea. S-ar putea ca necunoscutul pe care il ajuti sa nu aiba coloana vertebrala,  ca si eroul nostru si in loc de o ciorba sa te alegi cu vanatai.

Morala acestei povesti e urmatoarea, ajuta ori de cate ori poti! Un simplu gest poate salva o viata. Insa cand faci acest lucru foloseste-ti simturile si creierul, sa nu te trezesti in ipostaza eroului nostru, sau a vulpii.

Nu uita ca daca  cineva iti promite ca te va rasplatii cum poate el mai bine, rasplata lui poate sa insemne ceva rau pentru tine.

Cand ajuti un necunoscut retine, nu ai de unde sa stii daca are sau nu “coloana vertabrala”. Poate  el cand iti promite ca iti va da ceva, chiar crede acel lucru :) . Insa se poate ca in cel mai scurt timp sa se lase influentat de altcineva, si sa nu isi mai respecte promisiunea, pe care chiar o credea cu ardoare.

Mi-ar face placere sa iti stiu parerea in legatura cu acest articol. Ti-a placut povestea sarpelui? Ai invatat ceva din ea?

Zilele urmatoare voi revenii cu un articol in care iti voi vorbii despre cealalta latura, despre pozitia cand esti nevoit sa ceri ajutorul si de ce trebuie sa tii cont in acele momente.

Cu drag Manu
mail: impactpozitiv@gmail.com

P.S. Daca iti place acest articol da-i un share pe facebook. Merci :) .

 

Acceptarea zonelor de umbra din propria personalitate

tu 2Acceptarea propriei persoane si a propriei personalitati este, poate, cel mai dificil lucru pe care il avem de facut pentru a traii fericiti.

Un lucru pe care il ignora multi oameni este faptul ca cea mai importanta persoana din viata lor este propria persoana.

Tu esti cea mai importanta persoana din viata ta!

Ignorand acest lucru, relatia de acceptare a propriilor “zone de umbra” este ca si un gunoi ascuns sub pres. Un gunoi care desii nu se vede de la distanta, este acolo si transmite un miros urat. Fiecare dintre noi suntem cel putin persoane duale. E ca si cum avem doua maini, dintre care una este dominanta, insa cea nedominanta este la fel de importanta, ca si cea dominanta in tot ceea ce facem.

Recent am recitit pasaje dintr-o carte draga mie: “Curajul de a fi tu insuti” de Jacques Salome.

“Fiecare dintre noi este posesorul unui potential phihologic si relational care se structureaza in jurul a doua tipuri de componente:

-Componentele pozitive, care vor actiona ca niste adevarate motoare sau ca stimulente care ar putea contribuii la iluminarea vietii noastre.

-Componentele negative sau marginale, care, dimpotriva, ar putea constitui tot atatea frane, limitari sau constrangeri capabile sa ne ingreuneze sau sa ne intunece existenta cu zone de umbra si de dificultati.

[...]Cand o dominanta este accentuata exagerat, ea se poate transforma in comportamente limita, adica patologice, care risca sa se permanentizeze sub forma unor tendinte cronice sau a unor trasaturi de caracter.

Este de datoria fiecaruia sa-si dezvolte o anumita responsabilitate de a-si constientiza componenta dominanta… electiva sau preferata si, dincolo de aceasta luciditate fata de sine, sa ramana in egala masura vigilent si atent pentru a nu se lasa antrenat de reactiile interlocutorului cu care are de-a face cand initiaza sau ne angajeaza intr-o relatie cu acesta.”

In aceasta carte se vorbeste despre mai multe feluri de relatii. Eu azi vreau sa iti vorbesc despre cea mai importanta relatie din viata fiecaruia, relatia cu propria persoana.

triunghiul-dramatic1Vreau sa iti vorbesc despre felul in care neacceptare “zonelor de umbra” din personalitatea noastra ne transforma dialogul interior in celebru triunghi dramatic (foto), unde exista urmatoarele personaje: Agresorul(persecutorul), salvatorul si victima.

Fiecare dintre aceste personaje se afla in interioarul nostru, participanti activi ai dialogului nostru interior. Partea cea mai frumoasa este ca daca dispare victima, dispar, atat agresorul cat si salvatorul.

Agresorul/ persecutorul este partea din discutiile interne care vorbeste urat, care vede partea rea, care de multe ori te face sa rostesti cuvintele: “doamne ce prost sunt”. Aceasta parte am mostenit-o din critica pe care unii am primit-o inca de cand eram inconstienti. Critica, care de altfel a avut un scop pozitiv, de a te atentiona atunci cand erai mic asupra anumitor dificultati pe care le aveai in a face un anumit lucru, astazi s-a transformat in agresorul din interiorul tau. Cel care iti spune pe sleau, fara nici o perdea cat de incapabil esti acum. Cel care hiporbolizeaza prin metafore graitoare cel mai mic defect al tau.

Salvatorul/ grijuliul este partea care priveste lucrurile mult mai pozitiv, este partea care te face sa te complaci in situatia care nu iti convine de mult timp. Provine iarasi de atunci cand cineva ne prelua responsabilitatile, fie vruiam, fie nu. Iarasi, aceast comportament pe care l-am primit in copilaria noastra pentru a fii protejati a avut un scop cat se poate de poziv. Acum insa ne face sa privim lucrurile din cel mai bun unghi posibil, si sa le acceptam fara sa vrem sa le schimbam. Ne face sa ne comparam cu situatia cea mai rau posibila, si sa ne spunem ca se putea si mai rau. Deci de ce sa ne batem capul sau sa ne stresam cand puteam sa o patim in ultimul hal, hai “ca e bine asa rau cum este”.

Victima este cel mai puternic personaj din intreg acest dialog intern, pentru ca fara ca ea sa existe, nici agresorul nici salvatorul nu-si au rostul. Victima cauta pe cineva pe cine sa dea vina, sau pe cineva care sa-i ofere aripa protectoare, si sa fuga de responsabilitate.

“Trecutul este victima pe care o dovedesti cel mai greu.”  Anne Rice

Tu in urma propriului dialog interior poti alege daca vrei sa fi sau sa nu fi propria-ti victima. Daca renunti atat la “agresor” cat si la “salvator” este foarte usor sa nu mai fi victima. E greu insa sa renunti la aceste doua personaje atunci cand nu sti unde isi au salajul, din ce cotlon al personalitatii tale apar si intervin atunci cand iti e lumea mai draga.

Am extras din cartea lui Jacues Salome, “Curajul de a fi tu insuti”, care sunt zonele din umbra din personalitatea noastra, in opinia autorului:

Zone sau componente de umbra:

1. Componenta sadica sau masochista – este zona in care cautam placere provocandu-ne suferinta. Cand nu suportam sa vedem adevarul mai clar, cand refuzam sa ne pretuim, de exemplu, daca ne dorim mult un lucru, in scurt timp il vom distruge. Ne punem in situatii din care sa iesim umiliti.

2. Componenta isteroida – aici facem teatru si drama. Gresim un lucru marunt si incepem sa ne enervam pe noi de parca am fi provocat sfarsitul lumii.

3. Componenta paranoida sau paranoica – dialogul interior afectat de aceasta componenta decurge cumva ca si in bancul urmator :

-iepurajul gaseste un cos cu 50 de oua in padure. Foarte fericit se gandeste cum va savura el o omleta. Isi da seama ca pentru omleta are nevoie de o tigaie, si ca el nu are tigaie, dar ca are ursul. Mergand spre vizuina ursului ii trec prin cap mai multe ganduri: -hm, daca ma intreaba ursul la ce-mi trebuie tigaia ce sa-i zic? pai cel mai bine ii zic de oua, si ii dau si lui zece. Oricum raman 40 pentru mine; Dar daca ursul vream mai multe oua? hmm, pai ii dau lui 20 si imi raman mie 30, oricum eu sunt mic, 30 de oua sunt de ajuns pentru mine; Ursul e foarte mare, si poate ca nu o sa-i ajunga 20 de oua, mai bine ii dau lui 30 si imi raman mie 20, eu sunt mic oricum; Dar daca ursul vrea 40 de oua? Si mie sa-mi ramana doar 10?  Si exact in momentul acela ii iese ursul in cale, care-i da binete si-l intreaba de sanatate. Iepurasul in paranoia lui cand il vede pe urs, ii zice cu pizma: -Auzi ursule, sa te duci undeva cu tot cu tigaia ta. De cand pana cand sa iti permiti atatea doar pentru ca ai o tigaie.

4. Componenta fobica – tot dialogul se concentreaza pe blocaje, pe limitari, si pe stari care ne inhiba.

5. Componenta obsesiva – traim total in alta parte decat in prezent. Suntem prinsi in mijlocul anumitor evenimente, iar in mintea noastra se repeta aceleasi idei. Cand suntem pusi in situatia de a face anumite lucruri, de a lua anumite decizii, si nu putem sa revenim cu picioarele pe pamant. Ne trezim cu un gand, si ignoram tot ce e in jurul nostru.

6. Componenta de instabilitate a dispozitiilor sau comportamentelor – indiferent de factorii exteriori alternam stari sufletesti ca intr-un playlist de la radio. Uneori starile noastre sunt exact opuse situatiei in care ne aflam, putem sa fim bucurosi cand ar trebuii sa fim tristi si invers. Cand spun trebuie, ma refer la setul de valori interne al fiecaruia.

7. Componenta narcisista – nu putem sa iesim de sub dominatia eului, care are o imagine de sine prea inalta, care nu admite greseli sau tatonari. Ne terorizam cu asteptarile suprarealiste, si ne inchipuim ca toata lumea ar trebuii sa recunoasca si sa valideze anumite calitati care sunt doar in capul nostru.

8. Componenta perversa – cand sarim dintr-o extrema in alta, cand ne folosim pentru un timp doar o anumita latura a personalitatii nostre, ignorand cu desavarsirea alte aspecte. Cumva ne manipulam pe noi insine, spunandu-ne minciuni pentru a afla un adevar pe care sa-l negam. Aceasta zona cauzeaza foarte multa nesiguranta.

9. Componenta parazita – folosim in fata noastra o imagine pe care o expluatam. Adica lenevim, si ne mintim ca facem treaba.

Fiecare dintre noi poate fi prins la un moment dat intr-o zona de umbra. Si in acele momente dialogul interior este un devorator de energie.

Devorator de energie pentru ca in loc sa ne concentram pe momentul prezent, si sa vedem cu claritate situatia in care ne aflam, in mintea noastra este un consum enorm de resurse din cauza conflictului intern. Cea mai simpla cale pentru a ne schimba dialogul interior si a renunta la pozitia de victima, este acceptarea noastra exact asa cum suntem.

Sa acceptam ca avem in personalitatea nostra zone de umbra, care indiferent ca ne convine sau nu, raman parte marcanta a individualitatii noastre. Si ca ele sunt acolo cu un anumit rol. Au rolul de a ne arata care e calea gresita, si ca nu e in regula sa mergem pe ea. Sunt parte din sistemul nostru de protectie, si pana nu acceptam ca exista sunt putine sanse sa invatam sa le folosim corect. Sa ne fie exemple cum sa nu mai gandim, pentru ca gandind din aceste perspective ne facem rau.

Sa acceptam ca nu suntem roboti, ca suntem oameni dominati de emotii. Ca sunt sanse foarte mari sa luam decizii care sa ne afecteze pe termen lung desi pe moment nu au nici o importanta sesizabila.

Ca suntem supusi atractiei fata de alte persoane care pot sa ne atraga in jocuri perverse, si ca ne atrag doar pentru ca atragem de cele mai multe ori in viata exact ceea ce suntem.

Sa acceptam ca esecul este un lucru natural si firesc. Si ca doar din esecuri putem invata care ne sunt limitele. Sa nu ne mai fie rusine ca nu suntem perfecti. Sa nu ne mai simtim stanjeniti ca altcineva e mai bun ca si noi.

Singurele comparatii care le putem face in dialogul nostru intern sunt cele cu privire la modul cum am evoluat. Ce anume ne-a schimbat, si daca ne convine sau nu.

Sa acceptam ca suntem persoanele care suntem, sa nu ne ascundem in fata noastra in spatele unor masti de care suntem constienti ca nu exista.

CE SENS ARE SA-MI SPUN LUCRURI CARE SUNT VALABILE DOAR INTR-UN CONTEXT DAT CA FIIND RELEVATOARE DIRECT ASUPRA PROPRIE-MI VALORI?

Ma refer la faptul ca fiecare individ actioneaza diferit in medii variate. In loc sa ne victimizam in interiorul nostru mai bine am analiza mediul in care ne aflam, si de ce ne aflam aici.

Care e zona de umbra unde te autosabotezi cel mai mult?

Te intreb acest lucru pentru ca daca descoperi aceasta zona iti va fi mult mai usor sa o accepti. Eu, la fel ca si multi alti am in mine mai multe zone de umbra, care ma afecteaza intr-o anumita masura aleatoriu. Uneori ma vad prins in jocul masochist, sunt constient ca anumite ganduri nu imi fac bine, si totusi am o placere meschina de a le tine aproape. Alteori ma las umbrit de obsesii, si frustrez oamenii de langa mine fiind ca nu sunt atent la ce se intampla in jur.

Constientizand zonele de umbra din propria personalitate e ca si cum ai avea la dispozitie o carte de bucate foarte complexa si un robot de bucatarie super performant. Sa ai posibilitatea sa transformi cele mai neobisnuite alimente in hrana de calitate.

Pentru acest lucru, si pentru ati imbunatatii relatiile cu ceilalti iti recomnd cu caldura cartea lui Jacques Salome, “Curajul de a fii tu insuti”. Cartea e mult mai complexa ca si acest articol, si trateaza subiecte mai vaste.

Cu drag Manu

P.S. Daca iti place acest articol da-i te rog un share pe facebook. Merci

P.P.S. Exista o carte care te-a ajutat sa te accepti mai mult exact asa cum esti? Daca da, care este? Raspunsul tau poate ajuta si pe altcineva la fel cum te-a ajutat pe tine in momentele cand aveai nevoie :)

Ne comportam ca niste virusi?

Ne comportam ca niste virusi? O analiza dura a societatii romanesti de azi

“Evolutia omului este evolutia constiintei sale. Constiinta nu poate evolua în mod inconştient.” Georges I. Gurdjieff

computer virus. Image shot 2008. Exact date unknown.Exista o teorie care spune ca noi, oamenii ca si specie suntem niste virusi inteligenti care am fost plasati pe aceasta planeta pentru a o distruge.

Aceasta teorie isi are bazele in comparatia dintre virusi si oameni. Virusii cand ajung intr-un organism nou il ataca, il secatuiesc de vlaga si la final il lasa mort. Apoi parasesc acel organism si cauta altul nou.

In ultima suta de ani au disparut multe specii de animale. Mai multe insa au ajuns pe cale de disparitie. Si asta datorita noua, oamenilor. Multe zone din intreaga lume au ajuns asemeni unei gropi de gunoi. Orase intregi au fost construite pentru a satisface nevoi de moment. Dupa satisfacerea nevoilor au fost parasite, cele mai relevante exemple sunt cele ale oraselor miniere.

Conform teoriei, vom manca tot, vom distruge tot, dupa care vom pleca pe o alta planeta, unde vom face acelasi lucru.

Este o teorie interesanta, care dupa caz poate fii adevarata sau nu. De noi depinde daca alegem sa ne comportam asemenii teorie, sau daca alegem sa demonstram contrariul.

Am inceput cu prezentarea acestei teorii din cauza ca mi se pare foarte relevanta la ce sa intamplat in Romania incepand cu 1990. E relevant in primul rand pentru ca inainte de ’90 nu aveam dreptul la anumite libertati. A fost un sistem, care indiferent ca il consideri bun sau rau, ramane la stadiul de a fost. Sistemul a disparut, noi am ramas.

Si in cei aproape 25 de ani am evoluat. S-au intamplat multe schimbari, atat in bine, cat si in rau. Cert este ca una din libertatile castigate la revolutie am folosit-o prost sau deloc: libertatea la educatie.

Lumea e constienta si nemultumita de nivelul de trai. Nu mai avem granite pazite de graniceri cu Kalasnikov care trag in tine daca vrei sa parasesti tara. Circulam liberi si ne bucuram de aceasta libertate, dupa care ne intoarcem in Romania si ne plangem ca la noi nu e ca la ei.

Pe buzele sau in urechile tuturor au ajuns urmatoarele fraze: “avem preturi mai mari si salarii mai mici decat in vest”; “la noi e cea mai scumpa benzina din Europa”; “dincolo e cu totul o alta lume”

Impact Pozitiv se adreseaza tuturor celor care isi doresc sa se schimbe in bine. Tuturor care constientizeaza ca au putere sa schimbe lumea in care traiesc in bine. Celor care constientizeaza ca pentru a schimba lumea e obligatoriu sa-si schimbe comportamentul si obiceiurile.

In Romania zilelor noastre ne dorim foarte multe si realizam foarte putine. Vorbim mult despre increderea in fortele proprii, despre mentalitatea de invingator, despre cum sa vindem gheata eschimosilor, etc. Toate bune si frumoase, dar de aici vine intrebarea: de ce totusi nivelul de trai este atat de scazut la noi?

Pentru ca nu ne schimbam obiceiurile!

Atat, e singurul motiv acceptat. O ducem cum o ducem pentru ca nu ne schimbam gandirea. Pentru ca nu ne schimbam mentalitatea.

“Sa scuipi e un lucru urat pe care-l fac golanii si femeile josnice. Societatea se prabuseste din cauza rock-erilor, din cauza gay-lor, din cauza ca si-a pierdut valorile, etc. Traiesc in secolul asta si sunt un paracios neadaptat, condamn orice pot, dar inca nu am reusit sa-mi separ gunoaiele, arunc in tomberon plastic langa metal si langa gunoiul menajer. Eu sunt un om cu coloana vertebrala si imi face placere sa-i condam pe altii din cauza aspectului lor sau din cauza spiritualitatii lor. Nu incerc sa-i inteleg, ma rezum sa-i condamn si sa ma cred superior. Prefer sa consum cat mai mult doar de dragul de a consuma.” Un om prost

Ce am scris mai sus e pe buzele multora dintre semenii nostri. Tu cel care imi citesti blogul, esti aici pentru ca nu mai vrei sa faci parte din masa oamenilor cu vederi inguste. De aceea sunt ferm convins, ca esti la fel ca si mine. Gresesti de multe ori, dar incerci sa inveti din greseli.

virus 4Am in minte o intalnire dintr-un compartiment de tren. Un domn oarecare a inceput sa vorbeasca despre cat de frumoasa este tara noastra, si cat de multi bani s-ar putea face din turism. Si a inceput apoi sa-mi toarne in urechi o intreaga teorie a conspiratie, de ce in Romania oamenilor nu li se permite sa traiasca cum merita. In timp ce-mi vorbea despre frumusetile si bogatiile patriei, a deschis geamul si a aruncat un pet si alte resturi. A facut totul cu naturalete, nici macar nu credea ca face ceva rau sau iesit din comun.

Zilnic ma intalnesc cu oameni cu probleme, care imi spun ca vor sa se schimbe, dar ca solutiile pe care li le ofer nu le sunt naturale. Nu le sunt naturale pentru ca lor le este natural sa faca altceva. De curand am primit o explicatie care m-a amuzat: “mie nu imi este natural sa stau cu spatele drept, ma simt inconfortabil”. :)

Acesti oameni se comporta la fel ca si domnul din tren, care isi dorea sa aiba o pensiune in care sa primeasca turisti din Germania si arunca gunoaiele pe geamul trenului. Se comporta la fel ca si oamenii care ii condamna pe altii pentru ca scuipa pe stada, dar nu-si educa proprii copii sa recicleze gunoiul.

Ma leg de acest aspect pentru ca traim intr-o tara in care ne dorim salarii mai mari, ne dorim sosele mai bune, ne dorim legi mai permisive dar nu suntem in stare sa separam peturile de resturile de la sarmalele si mamaliguta traditionala.

Mai sunt alti oameni care au ajuns la urmatoarea conluzie: “ROMANIA E GRADINA MAICII DOMNULUI” Pai cum romane! Daca crezi ca tara noastra e Gradina Maicii Domnului, si tu crezi in Dumnezeu Tatal, de ce ai nerusinarea sa nu-ti separi gunoiul?

Ma adresez tuturor care traiesc asemeni mie, intr-o societate de consum. Nu ma adresez stramosilor mei care au trait in comunitate cu natura.

Nota: incep sa folosec persoana a doua ca sa am un IMPACT POZITIV asupra celor care se simt cu “musca pe caciula”.

Dintre toate tarile europene, Romania recicleaza numai 1% din intreg volumul de deseuri pe care le produce, restul fiind aruncat la groapa de gunoi. La polul opus se afla Belgia, care reciclează 94% – conform Wikipedia, enciclopedie libera

Comportamentul tau nesanatos imi dauneaza mie si oamenilor pe care ii iubesc. Din cauza ca tu nu ai curajul sa traiesti civilizat avem salarii mai mici. Din cauza ca tu nu esti in stare sa-ti aperi drepturile nu avem autostrazi si trenuri de mare viteza. Din cauza ta, care taci ca “porcu-n cucuruz” sute de mii de mame educate si-au parasit copii ca sa faca menaj in Italia si Spania.

Conform estimarilor a sute de specialisti Romania are potentialul sa hraneasca 80 de milioane de oameni. Si din cauza ta, care preferi sa dormi “pe-o dunga” aceasta tara a ajuns sa importe mancare. Lucrul cel mai grav nu e ca importam mancare, e ca o importam la preturi foarte mari raportate la salariul mediu.

Acuma pe bune, daca mergi cu 85 de lei in supermarket, poti sa-ti umplii cosul cu cele necesare pentru o saptamana? Am zis 85 de lei, pentru ca 85 de lei reprezinta 10% din salariul minim pe economie.

Ei, daca acuma te astepti sa dau vina pe politicieni pentru ca tara noastra e asa cum este, ai gresit. Dau vina pe tine pentru ca nu-ti separi gunoiul. DA, TU CEL CARE NU-TI SEPARI GUNOIUL ESTI DE VINA PENTRU CA AVEM SALARII ASA MICI.

Nici sa nu-ti treca prin cap sa dai vina pe politicieni. Da vina pe tine omule, ca esti un nesimtit plangacios care nu iti aperi drepturile. Da, e adevarat, te cert. Si vreau sa te superi pe mine. Vreau sa te superi pe mine indeajuns de tare incat sa incepi sa faci o schimbare in comportamentul tau social.

virus 2Vreau sa vrei sa incepem sa schimbam societatea asta in asa fel incat sa fim fericiti traind aici. Si pentru inceput hai sa separam gunoiul! Sa punem in recipiente separate plasticul, hartia, metalul si gunoiul menajer.

Calatoria de 1000 de leghe incepe cu un pas. Si un prim pas in schimbarea noastra ca tara este reciclarea gunoiului propriu. Repet lucrul asta pentru ca sunt ferm convins ca cu totii ne dorim o schimbare in bine in viata noastra. Eu imi doresc sa am un impact pozitiv asupra ta, si imi doresc si mai mult ca tu sa ai un impact pozitiv asupra celor din jurul tau. In felul acesta le pot oferii celor pe care-i iubesc o lume mai frumoasa.

Am nevoie de ajutorul tau. Sa-mi raspunzi macar la una din urmatoarele doua intrebari.

1.Cum crezi ca ar arata Romania peste doua saptamani daca de maine am incepe cu totii sa reciclam gunoiul.

2.Care e lucrul pe care daca l-ar face ceilalti societatea noastra ar devenii mai buna?

Lasa-mi te rog un comentariu, este foarte important pentru mine sa aflu parerea ta.

Cu drag Manu

P.S. Daca ti-a placut acest articol da-i te rog un share pe facebook. Merci

 

Blestemul lui “de maine”

Blestemul  lui “de maine” sau schimbarea la care visam si nu se intampla niciodata

de-maine-1Nu cred ca exista persoane pe lumea asta care macar odata in viata sa nu fi gustat din acest blestem amar. Poate te intrebi de ce cred ca este blestem.

Este un blestem pentru ca nu iti da voie sa traiesti prezentul.

Iti proiectezi nemultumirile rezolvate undeva in viitor, si azi iti permiti sa ramai la fel de mediocru. Ce conteaza momentul prezent cand tu stii ca “de maine” o sa fii exact asa cum vrei tu.

La fel ca si oricare altul am suferit de aceasta forma de autoabuz de cand ma stiu. Forma de a-mi promite schimbarea incepand cu undeva din viitor, de maine, pentru ca maine sa mai fie tot un “de maine”.

Daca esti o persoana care de fiecare data cand isi propune ceva de maine, chiar face, nu mai are rost sa citesti. Mai bine ne-ai ajuta cu sfaturi, cum ai reusit asta pana acum: ) .

Nici nu-mi aduc aminte  cand am inceput sa ma amagesc singur cu acest de maine. Si acest de maine indiferent cum ii spui, de maine, de saptamana viitoare, dupa pasti, de la vara, de la 1 ianuarie, etc in general reuseste sa ne traga in jos pentru ca nu ne respectam promisiunile fata de noi insine.

Si daca noi nu le respectam, cum sa ni le respecte altii?

Principalele motive pentru care “de maine” nu functioneaza

“De maine” nu functioneaza in general din mai multe motive. Mai jos explicat principalele motive din cauza carora majoritatea oamenilor nu isi respectata promisiunea lui “de maine”

1. Te supraestimezi si/sau te suprasoliciti

de maine 3Vrem sa ne schimbam peste noapte, din persoana de care suntem nemultumiti, intr-o persona care sa fie aproape de perfectiune. Asa ca “de maine” ne propunem sa facem cel putin cinci lucruri noi, eventual obiceiuri pe care nu am reusit niciodata sa le facem cu adevarat. Sa-ti dau un exemplu care mi-ar placea sa fie pur teoretic :

De maine:

-nu mai fumez;

-numai beau alcool/cafea/sucuri carbogazoase;

-nu mai vorbesc urat cu prietenul/prietena, sot/sotie;

-fac sport 30 de minute;

-citesc 20 de pagini de carte pe zi;

Nu trebuie sa fi un geniu sa-ti dai seama ca atunci cand o persoana isi propune sa implementeze atatea schimbari in viata ei, de maine sansele de realizare sunt destul de mici. Si asta nu din cauza ca nu o sa-i reuseasca eventual cateva zile, in cazurile cele mai fericite, ci pentru ca se creaza un efect de domino.

Efectul de domino negativ se dezvolta in momentul cand toate dorintele/ schimbarile sunt interconectate. De exemplu, dupa 5 zile fara tigara, stresul si nervozitatea cresc. Puterea de concentrare lipseste cu desavarsire, de unde sa citesti 20 de pagini de carte pe zi? Cand de abia mai poti sa nu te abtii sa urlii. Asa ca pierzandu-te in ganduri ajungi sa-i vorbesti urat partenerului. Acesta te iarta (in cazurile fericite), si intelege prin ce greutati treci acuma, avand in vedere ce schimbari importante se petrec in viata ta.

In acel moment, desii ai primit iertare din exterior, s-a rupt o za din intreg lantul. Motivatia interna scade foarte mult, si imediat te trezesti ca te reapuci sa faci tot ce ti-ai propus sa nu faci, si sa nu faci ce ti-ai propus sa faci. Te gandesti ca ai dat cu piciorul in toata munca ta. Pe langa asta iti scade si curajul de a incepe din nou de a doua zi, sau daca incepi sunt putine sanse sa continui pana la sfarsitul zilei, deoarece undeva in subconstientul tau ti-ai spus ca nu merge.

Vrei ca de maine sa ti se rezolve problemele pe care nu le-ai putut rezolva o viata

de maine 2Un bun exemplu este al oamenilor care nu stiu sa spuna nu. Si dupa ani in care traiesc cu sentimentul ca intodeauna fac lucruri pentru altii si nu sunt pretuiti, sau indiferent cum este perceput acest sentiment, se hotarasc: de maine il iau pe NU in brate.

Dintr-o data viata lor este data peste cap in asa fel incat nici macar nu si-ar fi putut imagina. Incep sa lupte cu fiecare persoana cu care interactioneaza intr-o batalie neinteleasa de ceilalti. Si din cauza ca nu se simt confortabili in acesta ipostaza, fie cedeaza facand compromisuri, fie renunta din cauza ca isi dau seama ca indeparteaza din viata lor persoane pe care le vor aproape.

Iti dau un alt exemplu foarte relevant:  oamenii care nu sunt multumiti cum se comporta cu sexul opus, si isi propun dintr-o data, fara sa se educe, ca de maine sa se schimbe. Si isi fac un plan foarte complex, cum si cu cine vor avea un comportament exact asa cum si-au dorit de ani buni.

Cate sanse sunt ca acest lucru sa se realizeze?

Ca de maine sa te schimbi fundamental fara sa faci nimic in aceasta directie, doar sa-ti lansezi dorinta universului infinit. Din fericire exista sanse, din pacate cred ca sunt mai mici decat sa castigi la loto :) .

Tu vrei ca de maine viata ta sa se schimbe de la cer la pamant, ca tu sa nu mai fii tu, sa fii un tu pe care nu-l cunosti, de care nu ai idee cum reactioneaza in anumite situatii. E un tu la care visezi, dar in pielea caruia nu te-ai pus aproape niciodata.

Din cauza ca iti propui ca de maine sa faci ceva ce ai auzit cu o ora inainte

Ei, asta am patit-o de cateva ori. Sunt foarte entuziast din fire. Ma entuziasmez repede cand cred intr-o idee. Hai sa-ti spun exact la ce ma refer cand vorbesc despre ideile auzite cu o ora inainte, si de ce sunt putine sanse sa se indeplineasca.

Acum vreo sapte ani un prieten m-a chemat sa-mi vorbeasca despre un sistem de tip MLM. Dupa ce mi-a vorbit o ora m-am hotarat, si am mers la banca, am platit suma de 200 de lei, o suma foarte mare pentru mine atunci. Si am trait cu capul in nori intreaga zi, gandindu-ma ce tare sunt. Ca acum trebuie doar sa le explic si altor oameni cat de tare e sistemul in care m-am inscris. Nu a fost deloc asa, nu pentru ca sistemul nu mergea, ci pentru ca analizandu-l nu am mai crezut in el.

De aceea e bine sa analizezi daca un lucru sau o idee care tocmai au intrat in viata ta vor ramane mult timp acolo. Mai bine sa ai putina rabdare si sa vezi daca se potriveste sistemului tau de valori pe termen lung.

Cand iti pui o dorinta si nu analizezi costurile

De exemplu daca te hotarasti prin absurd ca de maine vei sta izolat in casa pentru tot restul vietii,  inseamna ca e o dorinta de moment. La fel este si inversul, daca de maine te hotarasti ca toata ziua vei fi intr-o petrecere continua. Sunt consecinte la care nu te gandesti. Cum exemplele sunt duse la extrem, cred ca e simplu sa iti dai seama ce costuri ar presupune una din variantele de mai sus pe termen lung.

De maine ramane tot de maine

Ca si povestea acea cu paharele de vin: un pahar de vin nu poate sa faca rau nici unui om sanatos. Si ca fiecare om dupa ce bea un pahar de vin e un alt om. De aici concluzia ca dupa fiecare pahar de vin esti un alt om, si ca poti sa bei la infinit :)) . Nu mai tin minte exact povestea, stiu ca mi-a povestit-o un om care era deja alt om pana la sfarsitul povestii :) .

Se intampla atunci cand defapt ai o alta problema, si vrei sa-ti plasezi durerea de moment in ziua de maine. Si e asa simplu, orice te doare acuma, nu mai doare asa tare, cand tu stii ca de maine vei face ceva care va schimba acest lucru.

E o masca in fata durerii mai adanci, asa ca si a doua zi te va durea, asa ca o vei lasa iarasi pe maine. E mai usor sa amani constientizare problemei si sa o ascunzi intr-o actiune probabila “pe maine”, si apoi sa te scalzi intr-un abuz emotional.

Aici sunt marile autoabuzuri, cand ne distrugem corpul si constiinta. De la orice fel de consum pana la workoholici.  Hai totusi sa vorbim despre alimentatie, in ideea ca fiecare om mananca. Si se intampla ca din cauza ca nu esti multumit de viata ta, sa dai vina pe consumul unui anumit aliment.

Asa ca iei decizia lui “de maine”: de maine nu mai mananc X aliment pentru ca-mi face rau. Cumva ai plasat durerea in faptul ca tu consumi acel aliment si ca esti constient ca iti face rau. Si preferi ca in loc sa-ti analizezi cu adevarat durerea sa o pui in mancarea respectiva. Pe care te-ai hotarat oricum ca de maine sa nu o mai consumi. Si dupa ce ai luat hotararea asta nici macar nu poti sa-ti dai seama cum te-a lovit o pofta iesita din comun. Asa ca iti spui, de ce nu? Oricum, e pentru ultima oara. Si infuleci fara sa-ti dai seama intreg frigiderul :) .

Si a doua zi e logic sa nu te simti prea bine. Asa ca in mintea ta se produce urmatorul fenomen, desii ai renuntat la produsul respectiv, in loc sa te simti bine, te simti rau. Asa ca nu dureaza mult pana intreg procesul e luat de la capat

Acestea sunt principalele cazuri de “de maine” intalnite la majoritatea oamenilor. Eu am trecut prin toate. Ani de-a randul m-am abuzat emotional cu promisiuni pe care nu mi le-am respectat.

Cum putem sa scapam de blestemul lui de  maine

In loc sa constientizez ca imi fac rau cu “de maine”, am ajuns sa ma abuzez si mai mult. In loc sa-mi propun sa fac schimbari cu sanse de reusita, imi propuneam din ce in ce mai mult, pe sistemul suprasolicitari si elimanarii. Si asfel am ajuns sa functionez la limitele cele mai de jos.

Fizic incepusem sa fiu bolnavicios, emotional eram foarte usor influentabil, mental nu puteam sa pastrez o idee mai mult de cateva minute, iar spiritual eram atat de confuz incat nu mai aveam curajul sa pun intrebari.

Si toate astea pe fondului unui “de maine” accentuat.

Putem sa scapam de acest de maine daca respect anumite principii:

- nu-ti schimba mai mult de un obicei intr-o zi.

Indiferent cat de puternic te simti in momentul deciziei, mai bine sa iti propui sa schimbi/sa implementezi un singur lucru/obicei. Aminteste-ti de riscul cel mai mare, cand se creaza efectul de domino negativ. Si din cauza ca se rupe o za, nu mai poti folosii lantul. Mai bine pas cu pas spre succes, decat salturi uriase in prapastie.

Sunt insa sanse foarte mari ca atunci cand te  concentrezi pe o singura schimbare, aceasta sa atraga si celelalte schimbari pe care ti le-ai dorit.

-daca dai gres, nu dispera! Nu a crapat cerul, si poti sa o iei iarasi de la capat

E mai usor sa te ierti pentru o mica greseala, si sa continuui sa fii perseverent in schimbarea obiceiului. Ok, am zis ca de maine, si totusi astazi nu am reusit in totalitate.

de maine 4Fa rapid o analiza si observa schimbarea.Te ajuta foarte mult daca imparti in procente. De exemplu, daca ti-ai propus ca de maine nu mai fumezi, si in loc de 20 de tigari cat fumai in mod normal, ai fumat 5 nu inseamna ca esti un ratat. Inseamna ca ai atins un procent de 75% din ceea ce iti doreai.

Adica esti mai aproape de a realiza ceea ce ti-ai propus, decat sa nu realizezi. Apoi continua sa lupti. Nu te lasa batut din cauza unui procent de 25% nerealizat, cand tu ai realizat 75%.

Este o metoda foarte eficienta pentru ca iti provoci mintea sa gaseasca solutii. Si pentru ca deja ai ceva, adica nu e ca si cum nu ai fi realizat nimic, ai realizat o parte. Chiar daca ai realizat 20%, mintea ta nu se va gandii, sunt un ratat, ci se va gandii, am 20%, mai am de realizat 80%. Am realizat 1 din cinci, deci daca am putut sa realizez atat, cu siguranta ca voi putea realiza si restul.

- prioritizeaza-ti schimbarea/schimbarile

Am auzit de un exercitiu foarte interesant la un curs marca Andy Sekely. Si mi se pare genial ca in loc sa te apuci sa-ti propui ceva de maine, mai bine sa iti dai seama ce vrei sa faci exact de maine. De foarte multe ori suntem luati de val. Si ne propunem ca de maine sa facem lucruri care nu ne reprezinta, sau care nu ne aduc satisfactie pentru ca nu sunt congruente cu adevaratele noastre valori.

Ma refer aici la valorile noastre interne, care pot fi motoare de energie. Daca un om actioneaza conform sistemului sau de valori, inseamna ca e multumit de ceea ce face. Fiind multumit are energie sa duca la bun sfarsit ceea ce si-a propus sa faca.

Asa ca in loc sa spui “de maine” aduc schimbare/ schimbarile respective in viata mea poti sa iti spui: din acest moment voi incepe un exercitiu care ma va ajuta sa-mi descoper adevaratele valori! 

Ia o foaie de hartie si scrie pe ea 10 lucruri pe care vrei sa le schimbi/ imbunatatesti in viata ta. Neaparat sa fie o foaie pe care poti sa nu o folosesti o vreme. Spun asta pentru ca dupa ce le-ai scris, cele 10 lucruri pe care vrei sa le imbunatatesti la tine nu le mai citesti. Iei foaia si o pui intr-un sertar si o lasi acolo la macerat pentru 30 de zile.

Faci asta timp de 30 de zile. Vei vedea cu proprii ochi ca vei incepe sa prioritizezi ce e cu adevarat important pentru tine. Adica lista se va schimba de la o zi la alta. Asfel cele zece dorinte scrise pe lista se vor aranja in ordinea importantei, si vei stii cu ce sa incepi :) .

In felul acesta peste 30 de zile vei stii care sunt lucrurile pe care ti le doresti cu adevarat, si care sunt doar un impuls de moment.

In incheierea acestui articol te rog din suflet sa-ti bagi picioarele in “de maine”.  Ma refer la acel de maine la nivel mental. Incepe de azi, si asuma-ti responsabilitatea exact din momentul in care ai luat hotararea.

E simplu, transformi acel “de maine” in aici si acum! Chiar daca actiunea nu o poti incepe decat maine, sau peste cateva zile, asuma-ti de acum responsabilitatea. Si pregateste-te pentru momentul cand vei incepe de acum.

Daca vrei sa implementezi/schimbi un anumit obicei/comportament scrie-mi  la adresa impactpozitiv@gmail.com si te ajut cu cea mai mare placere.

Daca ai o parere despre acest articol, lasa-mi te rog un comentariu, in felul acesta eu voi sti ca tu ai citit acest articol, si ca munca mea este apreciata.

Cu drag Manu
impactpozitiv@gmail.com

P.S. Daca ti-a placut acest articol da-i un share pe facebook. Merci.

 

De la “experimentul maimutelor” la schimbarea propriei gandiri

Ni se intampla sa ne conforman uneori unor reguli care nu mai sunt valabile de mult timp. Si fiindca suntem de foarte multe ori prea ingrijorati, prea ocupati sau prea prinsi in mintea noastra, nu avem timp sa observam povestea din spatele regulii. O acceptam ca o regula si ne comportam ca atare.

“Este mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati. ” Albert Einstein

Maimutele, in opinia oamenilor de stiinta au o organizare sociala care functioneaza dupa aceleasi reguli dupa care functioneaza si societatea noastra. Am auzit de un experiment foarte interesant. Ti-l povestesc imediat. Inainte insa vreau sa iti spun ca am verificat daca experimentul chiar a avut loc. Am gasit multe relatari ale acestui experiment dar nici o sursa sigura ca a avut loc cu adevarat. Cred ca e doar o poveste cu talc. O poveste care sa genereze alte povesti. O poveste inspirata din trairile multor oameni constransi sa faca anumite lucruri, doar pentru ca asa este social acceptat.

monkey 1“Experimentul” a avut loc intr-o cusca unde au fost puse cinci maimute. In mijlocul custii se afla o scara iar deasupra scarii un ciorchine de banane. Imediat ce au intrat in cusca maimutele au vrut sa ajunga la banane. O maimuta mai rapida s-a urcat pe scara si cand s-a apropiat de banane cercetatorii au stropit-o cu un jet de apa rece. Atat pe ea, cat si pe restul maimutelor.

Ai aici un clip explicativ al experimentului: http://www.youtube.com/watch?v=y-PvBo75PDo

Rand pe rand, toate maimutele din cusca au incercat sa urce sa ia bananele. Si de fiecare data au primit un jet de apa rece. Cum maimutele nu iubesc dusurile cu apa rece ca gheata, au renuntat destul de repede sa incerce sa obtina bananele.

Urmatorul pas in experiment a fost scoaterea din cusca a unei maimute si inlocuirea ei cu o alta maimuta, care nu stia despre jeturile de apa rece. Maimuta nou introdusa a incercat sa se urce pe scara sa ia bananele. In acel moment, celelalte maimute au inceput sa o agreseze. Au batut-o de cateva ori, pana cand maimuta cea noua nu a mai incercat sa ia bananele.

Apoi a fost scoasa din cusca o alta maimuta veche si inlocuita cu una noua. Maimutele s-au comportat la fel, adica cea noua a incercat sa ajunga la banane iar celelalte au oprit-o. Atat cele care au primit jeturile de apa rece, cat si cea care doar a primit bataie si nu stia despre apa rece.

Rand pe rand au fost inlocuite toate maimutele. Pana in momentul cand in cusca erau doar maimute care nu stiau ce se intampla cand ajung la banane. Stiau doar ca nu e ok sa urci, si ca nu e ok sa lasi o alta maimuta sa urce. Asa ca in momentul cand a fost introdusa o noua maimuta, cele din cusca au luat-o la bataie, chiar daca niciuna dintre ele nu a incasat pedeapsa cu apa rece.

Ideea principala a acestui “experiment” este de a demonstra puterea cu care se inradacineaza anumite tipare de gandire si comportament in societatea noastra. Si cum noi ca indivizi actionam de foarte multe ori fara sa stim care e baza vechiului comportament. Maimutele noi nu stiau care e motivul pentru care au primit bataie, dar au inteles ca nu e bine sa urci pe scara. Si au inteles ca nu e bine nici sa lasi pe cineva sa urce.

Tiparele vechi de gandire au in spatele lor un motiv intemeiat. Dar daca in momentul de fata comportamentul nostru nu mai are nici un motiv prezent in spate,  il  avem pentru ca asa se face? De exemplu maimutele noi, nu aveau nici o idee despre pedeapsa. Nici macar nu aveau certitudinea ca ea mai exista.

Si noi, la scara globala ne comportam de multe ori ca si maimutele noi(cele care nu au primit jetul de apa). Nu mai stim care e adevaratul motiv al comportamentului nostru, dar actionam doar pentru ca asa am fost invatati sa facem.

Nu vreau sa vorbesc despre un comportament anume. Am scris acest articol ca sa te ajut sa-ti intelegi mai bine aumite comportamente. Sa te gandesti care dintre ele iti sunt folositoare si care nu. Poate ca esti la fel ca si restul de 99% dintre oameni, si ai comportamente pe care le-ai invatat instinctual, ce e rau si ce e bine. Si ai acceptat o parte, fara sa analizezi si cealalta varianta.

Cealalta varianta fiind ce ai fost invatat ca e “rau”. Poate ca a fost rau la un moment dat, acum 3, 5, 7…. generatii cand cei dinaintea noastra au adoptat un anumit comportament care sa-i ajute atunci.  Dar oare ne mai poate ajuta in zilele noastre, un comportament dezvoltat in fata conditiilor de acum 100 de ani, sau mai multi?

Zilnic ne comportam ca atare si actionam urmand un tipar comportamental, in functie de context si mediu. Si eu, la fel ca si restul oamenilor am tipare bine inradacinare in mentalul meu. Tipare mostenite de la generatiile dinaintea mea. Si actionez dupa tipar cand nu imi dau seama care e tiparul. Asta e partea interesanta a tiparelor comportamentale, de cele mai multe ori nu suntem constienti de ele. Pur si simplu le facem manati de experiente pe care nu le-am trait si pe care nu le intelegem.

Cusca in termeni metaforici e societatea, iar maimutele sunt semenii nostri. Ei sunt cei care se opun schimbari, si vor incerca de fiecare data sa ne traga in jos din drumul nostru spre succes. Vor face asta fara sa fie constienti. Si in primul rand, fara a avea ganduri sau intentii negative. Vor incerca sa ne traga in jos pentru ca asa stiu ca e bine.

De cele mai multe ori, persoanele cu care impartim aceasi “cusca”  vor vedea schimbarea noastra ca pe un lucru rau. Si fiind ca ei ne vor binele nu ne vor lasa sa ne urcam pe “scara”.

Imi amintesc cand vorbeam cu un prieten ca voi merge la un curs de NLP. Reactia lui a fost foarte amuzanta, mi-a explicat ca eu nu am nevoie sa merg la acel curs, pentru ca e doar apa de ploaie. De ce as avea nevoie de cineva care sa ma ajute sa-mi modific gandurile, daca nu am nici o problema? Si de ce sa cheltuiesc banii pe cursuri, drumuri si cazari in alt oras, cand as putea sa-mi cumpar ceva cu adevarat folositor.

O societate e data de membrii ei, iar tu esti un membru al societatii in care traiesti. Ca sa-i schimbam pe cei din jur e neaparat nevoie sa ne schimbam pe noi insine. Ca sa ne schimbam trebuie sa ne schimbam gandurile. Nu are sens sa incerci sa-i schimbi pe ceilalti si sa fii nemultumit de ei, cand tu nu oferi nimic in plus.

Daca nu suntem multumiti de rezultatele pe care le avem cel mai simplu mod e sa ne schimbam gandurile si tiparele comportamentale. Sa iesim cumva din “cusca” gandirii limitative. Nu suna prea bine sa accepti ca ai o gandire limitativa, asa-i? Nici mie nu-mi place sa spun ca am o gandire limitativa. Si totusi o am. O am mai putin ca acum cativa ani, dar inca o am. Daca nu as avea-o, ar exista motive ca uneori sa nu fiu fericit?,  constient fiind ca sunt total raspunzator de fericirea mea.

“Marea descoperire a generatiei mele este ca fiinta umana isi poate schimba viata prin schimbarea atitudinii ei.” William James

Inchipuie-ti ca mintea noastra ar fi exact cusca cu maimute. Si ca fiecare gand nou e asaltat de gandurie vechi si luat la bataie. Sa fie transformat, din gand dornic de actiune, intr-un gand palid si sters care actioneaza doar in “directia stagnarii”.

Depinde doar de tine cum vei coordona pe viitor experimentul. Daca vei introduce rand pe rand cate o singura maimuta, si o vei lasa sa piarda lupta, sau vei introduce mai multe maimute pe care le vei sprijinii sa ajunga la “banane”. :)

O metoda foarte eficienta in ati schimba gandirea este cititul. pozitivCum traim in secolul informatiei, poti sa citesti orice. Poti sa citesti lucruri care sa nu te ajute deloc sa-ti schimbi gandirea, sau poti sa citesti exact ce trebuie, sa gasesti o armata de maimute ambitioase si hotarate in asa fel incat sa urce pe scara, indiferent de jeturile de apa sau de lupta cu celelalte maimute.

Iti recomand un site unde poti sa citesti carti de calitate: http://1cartepesaptamana.ro/carti-de-citit-online-si-gratuite/

O alta metoda pentru ati schimba gandurile e sa repeti in continuu o afirmatie, pana ce aceasta iti intra in subconstientul tau, si o accepti ca realitate. Ai putea sa incepi cu :

-ma simt confortabil cu situatiile neprevazute :)

Si cu: -pot sa reusesc orice, sunt creat de natura in forma ideala, orice s-a intamplat in trecut imi foloseste acum ca un lucru pozitiv, cel mai important moment este cel prezent. 

Ca sa iti fie mai simplu sa le repeti, le poti scrie undeva la vedere, ca “sa-ti sara in ochi”. Poti sa le printezi pe cateva foi pe care sa le lipesti pe peretele de la munca, pe peretele din bucatrie si pe peretele din dormitor. Si de fiecare data cand intrii sau iesi din incapere incepi sa le repeti. Iti garantez din proprie experienta ca cu cat le vei repeta mai des, cu atat vei face progrese mai mari in a te simtii bine cu gandurile tale. Te vei simtii bine in situatii neprevazute si te vei putea bucura de prezent.

Cu drag Manu

P.S. Daca ti-a placut articolul ma poti ajuta cu un share pe facebook. Merci